Which witch ?

Imi vine tare greu sa astept uneori. Sa astept orice raza mica de schimbare care nu tine de mine, pentru ca toate ce tin de mine s-au blocat intre mine si orice tine. Nu stiu exact ce trebuie sa fiu si ce sunt, pentru ca orice incep sa fiu, trebuie sa sterg repede cu mainile goale. Nu e loc de mine asa cum simt eu sa fiu. Bunatatea e prostie, bunul simt e desuet. Iubirea e imposibila, asa ca oare cum as putea eu sa fiu capabila de ea? Sigur e un furtisag, o manipulare, sigur ma voi schimba imediat dupa ce vulnerabilitatile sunt puse pe masa ca uleiul in salata. Nu e viata buna fara ele si ne sta in gat, insa ingrasa. Si sensibilitatea, demasca. Dar doamne, daca ar sti toti ce bine e sa ai macar un om cu care sa nu ai nici macar intentia sa porti vreo masca. Iar chemarea… visul… misiunea cea mai inalta… sunt acum puse pe viteza zero pentru ca pe I-a imi vajaie ABS-ul si-mi pleaca fundul intr-o parte. Se zbate ceva in toata pulsatia zilei daca pornesc. Insa mi-e atat de teama ca in fiecare zi ar putea fi ceva ce sa ma dea categoric inapoi, si atunci nu inteleg de ce as mai pune si eu caramizi in plus la blocul asta plin de nimicnicie.

Vocea tremura, se pierde, se baga in cosmelia ei de muschi firav si poate sa isi dea Sign out oricand vrea, ca sa se conserve si sa nu fie nimicita pe front. Cred ca nu mai stiu sa cant de la o vreme incoace, cred ca o fac mecanic si in numele a ceea ce urmeaza pentru mine, dar doamne cate zile am in care cred atat de putin si fac atat de mult… Nu mai stiu de ce am fost trimisa pe lume pentru ca am impresia ca oricum nu conteaza ce stiu eu. Daca nu pot face sa stie si ceilalti, mai ales ca artist sau presupus-artist, e ca si cum canti in dus. Nu vreau asta. Dar daca am gresit, daca nu asta e calea, desi doar atunci ma simt Fericita cu adevarat? Asa putina fericire este, atat de putina reusesc sa creez, incat nu mai stiu sa o recunosc si parca mi-e straina iar si iar. Ma gandesc daca oare toata lumea traieste asa. Si cum poate. Am un inger langa mine – i-am vazut o aripa.
E rau sa saluti pe nimeni si totusi sa il consideri asa un mare cineva. E rau sa se termine totul pentru o cauza inalta si totusi sa capitulezi in fata ei, neintamplandu-se nimic. Inaltimea sa inca se taraste. Ce colos…
Nu mai inteleg de ce am venit pe pamant asa diferita, daca oricum toata lumea se rezuma la a fi nimic, sau la a face nimic, pentru ca un pic de efort i-ar sugruma si amorteala ii sperie. Nu muriti daca faceti un pas, e doar sangele care circula. E o idee buna, asa ne-a facut Dumnezeu, altfel se numea ca suntem mumii. Imbalsamatii de voi, lasati viata celor care o vor. Mergeti la muzeu si luati-va si sacul de dormit.
Lua-o-ar naiba.
Nu cred ca e menit sa inteleg. Poate ca planul e mai grozav decat imi imaginez. Dar deocamdata am impresia ca-s prinsa intre metale si ca mi-am rupt iar clavicula. Ori de cate ori respir, ma doare de innebunesc.

You may also like

12

Un comentariu

  1. Dragă soprenă, dragă, lumea asta nu este aşa cum ne-am dori noi, impusă de ideal. Aş prefera să spun şi să încredinţez viaţa asta nu diavolului ci Acelui care a creat-o.Îmbrăţişări, cu mare drag.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *