E atât de ușor să-mi pierd capul după tine, Lumină!
Abia aștept să vină dimineața să îți aud inima bătând repede
Ca tropotele unor cai sălbatici în deșert
Până mă strângi tare în brațe ca să știi că eu sunt eu
Și tu ești tu, deși noaptea ne-a purtat în lumi suspendate
Unde poate nu eram împreună mereu.

E atât de ușor să-mi pierd capul după tine, Lumină!
Mă îmbăt cu nesăț din zâmbetul tău abundent,
Strâmb, diafan, știrb,
Și mă dor obrajii de atâta fericire ce nu încape în mine.
Aș vrea să mă dedublez- ca să mă pot bucura mai mult
Și ca să pot să stau trează lângă tine noaptea,
În timp ce cealaltă eu să doarmă ca să fie a doua zi
Nouă, pentru tine.

E atât de ușor să-mi pierd capul după tine, Lumină!
Când plângi, mi se zguduie templele
Atât de bine înrădăcinate în mine și sigure pe ele –
Devin deodată instabile, sensibile și moi,
Ca să ne punem amândouă jos, printre ruine
Și să auzim răspunsul la rugăciunile noastre.

E atât de ușor să-mi pierd capul după tine, Lumină!
Trezește-te, zâmbește-mi, nu mai vreau să dorm.
Plângi, răscolește-mă, vreau să simt totul acut.
Râzi, aleargă, te voi urma întotdeauna.
E atât de ușor să-mi pierd capul după tine, Lumină!
Dar inima-mi stă de veghe semeață,
Ca să bată pentru a te iubi nesfârșit.

Share: