A face pariu cu tine însuți este un legământ epocal. Pentru simplul fapt că oricât ai fugi, nu poți să te ascunzi…de tine. Dacă nu duci până la capăt provocarea, va fi mereu o voce suavă, în miezul minților tale, care să spună – ai uitat de mine…ai uitat de ce ai promis. Și în timp te răscolește, sapă în mintea ta, sabotându-te și făcându-te să crezi cu adevărat că ești neserios. Apoi, odată ce e stabilită convingerea, devine obișnuință și realitate – devii un neserios. Așadar, pariurile cu sinele sunt cele mai perioculoase, căci îți plămădesc realitatea. Dar sunt, de asemenea, și cele mai prețioase. Așa am pățit și cu marea mea dragoste, Scrisul.

O lecție de marketing și de cutezanță

Există un brand care îmi atrage mereu atenția în marketingul online – Dodo Pizza. Cu mult înaintea românilor, influența rusească și moldovenii din republică ne învață marketing ca la carte. Nu de puține ori mi-a fost dat să întâlnesc la o cafea marketeri din republică și să mă simt pusă la colț de ideile lor năstrușnice de a face publicitate. Printre cei pe care îi urmăresc din umbră, pentru inspirație și ca să-mi fac curaj în propriile demersuri sunt cei de la Dodo, pizzeria neobișnuită care livrează pizza gratis în cazul în care nu o primești, fierbinte, în 45 de mine de la comandă. Ultima lor dandana a fost anunțarea lansării unui blog Dodo Pizza, un blog neobșnuit unde să povestească despre toate nebuniile din interiorul companiei. În primă fază am zis – ce tupeu! Apoi, mustăcind, mi-am dat seama că e vorba de un curaj nemaipomenit și de un legământ de transparență cu noi, cei care le suntem clienți și susținători. Sau poate chiar mai mult decât atât – o provocare la a deveni noi înșine transparenți și onești.

Cum sapi în tine ca să te găsești?

Atunci când răsare din străfundurile tale, este imposibil să nu te uimească – la modul cel mai sincer. De multe ori nu știm de unde de nasc resursele noastre sau cum le folosim. De multe ori nu ne pricepem să ne folosim intuiția în mod eficient. De multe ori ne dorim să putem materializa ceea ce Dumnezeu a sădit în noi, crescând adevărate livezi, dar nu știm cum. În ultimii 2 ani, am reușit să găsesc un mic răspuns la această mare întrebare – cum sapi în tine ca să te găsești? Neoprindu-te. Este singurul mare secret al reușitelor mele. Nu m-am oprit din a mă autoexploata, la modul cel mai potrivit și mai productiv. Nu m-am oprit din a mă autoanaliza, în profunzime și din toate perspectivele – cea dramatică, interiorizată; cea din postura de observator, obiectivă; cea din ochii celorlalți, urmăritoare de reacții și efecte.

Cu scrisul s-a întâmplat la fel. Am început cu prima poveste la 6 ani, când scriam doar cu litere de tipar și cuvintele nu aveau spațiu între ele. Nu m-am oprit niciodată de atunci, trecând prin toate fazele posibile – scris naiv, când povestea despre familia mea și prietenie, scris foarte profund și emoțional, în care simteam că se rup cerurile în versuri, în adolescență – și apoi scrisul care urma să mă echilibreze, cel al revelațiilor, al lecțiilor care se relevă din cenușă, al maturizării. Toate pe un blog neobișnuit de pestriț, numit pe atunci Jurnal de Soprană (născut în 2009), care s-a transformat apoi în Marchiza de Stih(2016).

Pactul meu cu propriile credințe limitative

…a început atunci când cineva mi-a spus că aș putea face bani din scris. Am început să râd – pentru mine scrisul a fost mereu doar descătușare și interiorizare adâncă, pentru a putea să mă înțeleg, să mă dezvolt, să evoluez. Era atât de intim încât mă simțeam în siguranță că deși aveam blog, nu mă citea aproape nimeni. Sau dacă o făceau, nu mi-au spus-o niciodată. Dar seara, pe pernă, mi-am pus întrebarea – ce-ar fi dacă?… Părea un vis teribil. Scrisul a fost dintotdeauna prima mea natură. Am scris scrisori, toată lumea m-a rugat dintotdeauna să scriu eu textele urărilor și felicitărilor speciale, eu aveam mereu cuvintele la mine. De ce nu m-oi fi gândit niciodată?… Și atunci am făcut pactul – ce-ar fi dacă aș face ceva unic pentru ceilalți, prin ceea ce mie mi s-a dat nativ? Ce-ar fi să fac lumină, dăruind cuvintele mele și să fiu și plătită pentru asta?

La început m-am blocat în toate credințele mele limitative. Consideram că nu sunt destul de bună. Consideram că nu merit banii. Consideram că stihurile mele, puse laolaltă în ideea de publicitate, sunt prea emoționale, prea artistice. Continuam să scriu pe blogul meu, în taină, tot ceea ce puteam, deși  inspirație era și parcă totul se lega în mod miraculos. Nu aveam încredere. Credeam că artiștii nu fac bani din arta lor. De fapt, asta mi se zice de la început de când am vrut să mă scufund în scris și în cântat. Că o să mor de foame. Că oamenii nu vor artiști, vor realitate. Vor ceva pe care să pună mâna. Iar eu promiteam să vând…doar emoții.

Dar după câteva luni de exersat și tatonări, am decis că trebuie să folosesc totul în favoarea mea. Am deschis propria agenție de marketing online creat de artiști. Marketing emoțional. Și de atunci totul a luat o turnură extraordinară.

De la Poet la Copywriter nu mai e decât un pas

…sau 2 ani de pași mici, de răsturnări de ego, de situații, de strategii. De pierdut clienți și de câștigat mereu alții mai implicați decât cei dinainte. De restructurări. De ciuntire de sine – pentru că uneori nu poți să scrii doar metafore ca și copywriter. În doi ani, am avut sub peniță peste 25 de business-uri care mi-au încredințat numele lor, mi-au pus în palme încrederea lor, lăsându-mă să fiu Vocea din spatele Visului afacerii la care au muncit atât de mult. Am luat-o mereu ca pe o responsabilitate acută. Un legământ pe care l-am făcut cu fiecare dintre ei, chiar dacă doar în sinea mea, m-a ținut în priză mereu să devin mai bună, mai capabilă, mai agilă și mai flexibilă. Azi, țin webinarii gratis despre marketing online și sunt fericită că pot să dau mai departe nu numai din ceea ce am acumulat, dar și din dragostea mea față de uneltele pe care le avem la dispoziție în 2019 pentru a ne expune fără să ne simțim expuși. Acum, încep să visez să ajut business-urile mici să se dezvolte. S-au deschis în mine porți noi la care nu m-am gândit niciodată, de unde izvorăsc idei cu nemiluita, pentru a confecționa strategii de afaceri, de branding personal, de crearea comunităților. Prevăd că urmează un nou pact cu mine însămi, până în 2020 – să transform Calea mea de Copywriter într-una de Consilier de Business. Nu pentru că mă cred Rezolvatorul tuturor problemelor, ci pentru că mi s-a dat o viziune artistică a tuturor detaliilor dintr-o situație pe care nu îmi doresc să o irosesc. Pentru că știu că am un simț aparte al onestității și a responsabilității față de munca și pasiunea față de ceva anume. Pentru că știu diferența între ce înseamnă să te implici și să iasă… și doar să te prefaci că te implici, mirându-te de ce nu se întâmplă nimic.

Care-i faza cu Dodo Pizza?

Și de ce am început să scriu despre ei chiar înainte să povestesc despre mine? Pentru că rezonez enorm cu mentalitatea lor. Și de business, dar și de sine. Pe lângă faptul că mereu comandăm pizza de la ei, că-i singura care vine fierbinte și crispy. Restul sunt mereu reci și ude.

  • Ei fac aluatul prin magia deducției și analizei – la fel fac și eu marketingul online – inspirație și testare continuă
  • Blatul lor tradițional e mai gros, cum le place românilor, dar au și blatul subțire, cum le place italienilor – au fost foarte inspirați să se muleze după piața în care funcționează, nu au ridicat coada să facă doar ce închipuire au avut ei sau ce li s-a impus. La fel funcționz și eu. O să scriu pentru tine poezie dacă asta ai nevoie, dar o să scriu și marketing curat. Nu o să mă dau mare că știu mai bine decât publicul tău nișă – ce vrea el să consume. Ei decid, eu mă mulez.
  • Dodo Pizza crede în super eroi, recompensând primul curier care a livrat 10 000 pizza la domiciliu cu un interviu public pe blogul lor neobișnuit. Și eu cred în super eroi – iar ei sunt colaboratorii mei, care lucrează cot la cot cu mine, pentru ca business-ul lor să ajungă pe culmi înalte. Nu aveți idee ce mult apreciez oamenii care nu așteaptă pe tavă ca marketingul să le rezolve toate problemele de business și știu că implicarea trebuie să fie mult mai mare, mai profundă și zilnică, pentru a reuși. Și eu am luat interviu colaboratorilor mei. Voiam să pun reflector pe pasiunea lor, ca să devină contagioasă!
  • S-au gândit să nu facă doar mâncare tip fast-food, așa cum găsești la toate restaurantele cu catering, pe lângă pizza din meniu. Au făcut chicken nuggets la cuptor, cartofi prăjiți…la cuptor și multe alte bunătăți ce nu au făcut baie în ulei. Au găsit varianta sănătoasă la cea mai nesănătoasă mâncare. Așa am făcut și eu – într-o mare de agenții de marketeing, freelanceri și creatori de conținut, am găsit varianta cea mai umană de a face marketing – implicându-mă enorm în business-urile colaboratorilor mei, studiind continuu domeniul lor și devenind una cu ei. Am ales varianta mai puțin ușoară, dar mai sănătoasă pentru a promova ceva nou – a cunoaște, a prelua frâiele și a crea ceva interesant. V-am mai spus ce puțin îmi place (și încerc să-i educ și pe colaboratorii mei să nu mai facem asta) să fac postări cu citate sau texte preluate? Sunt foarte mulți marketeri din firme de fițe care oferă asta ca și content… „unic”.

Așadar, în seara asta dau drumul la următorul pact.

În 2020, las cântăreața din mine să devină și mai mult Voce pentru ceilalți. Pentru că îmi pasă să fac lucrurile diferit, pentru că vreau să văd rezultate în urma muncii mele și pentru că Misiunea mea personală este să fac Lumină, indiferent de îndeletnicirile alese, care se metamorfozează odată cu mine. Nu de alta, dar sunt teribil de conștientă că în viață, singura constantă e… Schimbarea.

Articol scris pentru Competiția Spring Super Blog 2019

Fotografii – Dodo Pizza, Arhiva Personală

 

 

 

Share: