Sushi Master, un portal magic spre Japonia

Îmi aduc aminte exact când a fost prima oară când am mâncat sushi – făcute din mânuțele darnice ale vărului meu de 9 ani, cândva într-o bucătărie plină de dragoste și idei de gătit năstrușnice pentru un pui crescut în noua generație, plină de informație și libertate frumoasă. Apoi, la o zi de naștere, am comandat acasă sushi pentru invitați de la un restaurant din Brașov și a fost un eșec total. Le-am pus la îndoială drăgălășenia și rețetele promițătoare, spunând că nu e de mine și că bucătăria asiatică mă va ține în continuare în vraja ei prin orez prăjit la Nobori, în Cluj Napoca, alături de banane tempura și alte bunătăți magnifice. Apoi, într-o încercare de a cuceri lumea, m-am așezat într-o zi pe malul Mării Nordului, în Suedia, dând încă o șansă micilor bijuterii delicioase. Au fost bune, dar nu grozave. Însă atunci am început să îmi dau seama că ce încercasem eu nu este tocmai tot ceea ce poate fi și am lăsat deschis iar sufletul…papilelor gustative.

240_F_123732319_vzjDFpwg6yoCuhMvBqbRXdc2SVQg30ep.jpg

Într-o zi ponosită de primăvară în care artista din mine înflorea târziu, cu gândul la tot ce a fost și tot ceea ce nu este, am poposit la celălalt capăt al orașului fără să îmi dau seama. Știam de locație pentru că o văzusem la Antena 1 Brașov în emisiunea Fan Matinal (o emisiune dragă mie, unde am fost invitată de două ori până acum, din tare multă bunătate și entuziasm debordant al producătorilor față de tinerii artiști) – și eram curioasă foc. Sushi Master. Nu reținusem numele, doar unde găsesc … la Carrefour. Am căutat desigur în tot supermarketul – și, ghidată de paznici, am ajuns la ei – atenție, micul paradis japonez se află în exterior! Cu gândul la destinul lui Cio Cio San din „Madama Butterfly” a lui Puccini, la Sayuri din Memoriile unei Geisha și la ultima mea înregistrare, cântecul Lovers compus de Shigeru Umebayashi, un mare compozitor contemporan japonez, am intrat.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=0_AfUOS06EY&w=560&h=315]

Mai curat și mai smerit decât un dojo de arte marțiale, cu picturi pe pereți și cu niște culori electrizante, micul local japonez m-a întâmpinat cu tare multă generozitate. Nu știam ce să aleg însă fata de pe partea cealaltă a tărâmului magic (am zărit în spate bucătăria) mi-a povestit despre felurile de sushi și mi-a promis că mă învață cum să mănânc cu bețișoare! Ceea ce până în prezent nu reușisem, cu toate încercările de mâncare japoneză și chinezească cu tot. Mâncasem și Ramen făcut acasă de către bucătarul meu fermecat, Ambrosious, care a fost inspirat de către filmul The Ramen Girl, la care ne-am uitat cu sufletul la gură – deci gândul că reușesc să pun bețisoarele iar în mână mă bucura la culme. E ceva legat de cultura japoneză care mă fascinează de mică. Nu știu cum și nu știu de ce, dar pentru cine crede în vieți anterioare, cred că am trăit ceva puternic acolo cândva.

P.S. Că tot veni vorba de Cio Cio San, pe 13 mai soprana Irina Iordachescu a debutat în Madama Butterfly la Opera Națională București, a  fost fabulos și energia s-a simțit până la orașul de sub Tâmpa… puteți citi mai multe aici:

http://www.romania-muzical.ro/articol/audio-irina-iordachescu-debut-in-madama-butterfly-de-giacomo-puccini/1486341/16/2

Opera Brașov pregătește tot spectacolul Madama Butterfly în această sâmbătă, 20 mai, nu pierdeți povestea geishei care s-a îndrăgostit…

http://www.opera-brasov.ro/ro/spectacole/-madama-butterfly-o-capodopera-impresionanta-pe-scena-operei-brasov.htm
Si a mea…
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=FsTo7NIFkXY&w=560&h=315]

Am comandat de pe meniu ceva fără alge, adică Nigiri cu somon și cu crevete. Am primit lecția cu bețișoarele și m-am pus într-un colț să nu fiu văzută – desigur că îmi ieșea anapoda de tot. Însă prospețimea peștelui m-a dat pe spate. Tatăl meu a fost pescar și recunosc un pește bun oricând – mai sunt și pretențioasă. Iar creveții sunt adorația mea culinară, deși îi servesc foarte rar, nefiind la fel de ieftini ca și …orezul, ca să nu zic cartofii de Stupini. Am plecat repede, ca o îndrăgostită sfioasă, îmi plăcuse prea mult, dar nu îndrăzneam să recunosc! Am venit apoi pe rând cu domnul meu bucătar, apoi cu rebela mea prietenă (care este vegană și a găsit sushi speciali pentru ea!), dar și de fiecare dată când am nimerit în zonă, singură. Apoi am început să nimeresc în zonă intenționat, deși e departe rău de mine însă mi-am dat seama rapid ce se întâmplă – se năștea o dragoste ascunsă pentru sushi, și nu o puteam ține în frâu! La următoarele întâlniri am mâncat sushi cu tot cu alge, și mi-am dat seama că fac bucătarii aceia ceva fabulos în bucătăria fermecată, deoarece nu simțeam deloc gustul ăla țipător de algă, de pește. Am aflat ulterior că sunt niște dressinguri speciale despre care nu am aflat detalii, însă care au menirea să îmblânzească gustul tare al algelor și să le ajute să fuzioneze cu orezul fin ales. Apoi am încercat și sushi tempura, unde totul a ajuns la alt nivel pentru mine – acolo m-am îndrăgostit de tot! Tempura Ocean, Tempura Philadelphia și Tempura cu ton au trecut prin fața mea și mi-au revelat parcă, de fiecare dată, frumusețea unei alimentații care ajută oamenii să trăiască mult și sănătos. Am adus apoi sushi și acasă la mama, care mâncase în Italia de multe ori, însă a fost cucerită grozav de tare și ea de rețetele celor de la Sushi Master.  Așadar, gustând din România, Suedia și Italia diverse idei de sushi, eu personal rămân la al nostru Sushi Master, cu o gamă atât de variată de gusturi încât nu știi niciodată ce să alegi și le ții mereu de povești pe fetele de acolo!

În plus, cei de la Sushi Master au făcut duminică pe 14 mai 2017 o degustare de sushi gratis, cu platouri reci, calde și desert japonez, care a strâns oameni sufletiști, care adoră mâncarea gourmet și calitatea, oameni prietenoși cu care am povestit ca și cum ne știam de o viață, la fel cum ai fost de minunate și gazdele. Și nu numai acum, ci de fiecare dată când le-am pășit pragul. Se pare că cine rezonează ajunge mereu să se întâlnească! Povestea mea frumoasă cu Sushi Master va continua sper într-un gând japonez pe care îl am demult – să pot să fac ceva frumos în orașul meu legat de asta, însă deocamdată este numai la stadiul de vis. Să vedem cum intrăm în grațiile energiei divine! Până atunci, să ne bucurăm de Take Away-ul lor și de livrările acasă, pentru că la Sushi Master se poate, și ne place rău!

20170514_111021.jpg

Mulțumesc Cerului că avem posibilitatea de a ne simți parte dintr-o poveste atunci când intrăm într-un lăcaș culinar în micul oraș-cetate, Brașov. Cred în niște idei înalte despre restaurante, fine dining, gătit la marea artă și mă bucur enorm că mai sunt și alții ce visează același vis și, încet-încet, îl creionează în realitate. Pentru că numai Arta și Iubirea vor schimba lumea, dacă vreodată ea mai poate fi schimbată.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=iAzed5fDWFg&w=560&h=315]

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *