Städa – sau despre cum schimbi profesia din artist in menajera

Acest text nu va fi despre Suedia. Nu va fi despre cum am ajuns sa lucrez in curatenie intr-o tara cu oameni reci, dar cu paduri superbe, in care voiai sa te pierzi si sa nu te mai intorci niciodata. Nu va fi despre cum am invatat sa fim experti in curatenie fara sa stim nimic decat „puf de geamuri” si „burete de vase”, cand am plecat de acasa. Nu va fi despre cum am crezut ca voi putea iesi din munca de jos pentru a fi cantareata intr-o tara civilizata, si nu va fi despre modul in care esti tratat in afara, daca incepi de jos. Si nici despre depresia mea de menajera in Suedia.

Va fi insa cealalta perspectiva – cea in care am invatat sa fac cu adevarat curatenie, indiferent de circumstante. Stiu sa fac curatenia dupa mutat, dinainte de mutat, dupa vopsit – mai ales daca zugravii sunt romani nepasatori pleci in afara pentru un ban deoparte si vesnica betie in fiecare seara. Stiu cum e sa razuiesti orice, sa faci curat la -10 grade la malul marii Nordului iarna, ca vine Craciunul si trebuie spalate geamurile la clinica de ginecologie X. Stiu cum e sa raschetezi mizeria de pe termopane cand afara ninge cu vant puternic si plin de patima.  Si stiu cum e sa canti Verdi, Puccini si Strauss in minte iar si iar, ca sa uiti ca esti in Suedia la curatenie si ca poate va avea candva un sens.

Si stiu cum e sa ai produse de calitate ce fac curatenia mai usoara. Nu pentru ca ni s-au dat acolo, ca sa le folosim, ci dimpotriva, pentru ca alea „date” nu erau bune de nimic si am invatat treptat ca mai bine ne cumparam singuri produsele (mai bune, mai scumpe), pentru a termina mai repede si pentru a face o treaba mai buna.

Venind inapoi acasa, am inceput sa vad treaba asta cu alti ochi. Pot sa recunosc ca nu am fost niciodata atenta la detaliile legate de curatenie, pana la capitolul „Städa” (tr.curat, in suedeza). Pot sa recunosc si ca asa o experienta (grea, anevoioasa, care a lasat cicatrici – insa nu din cauza muncii, ci din cauza oamenilor) m-a format, m-a educat si m-a invatat sa aleg produsele perfecte ce curata repede si sunt eficiente, deopotriva. La prima tura de cumparaturi, mi-am facut un stoc impresionant de frumuseti care mai de care, pentru a spala geamurile, aragazele, frigiderele si alte lucruri dragute cand am ales sa stam in chirie si am dat de locuri … cel putin dubioase.

In afara de „Svinto”, o inventie suedeza care arata precum o vata de zahar facuta din sarma fina de metal, produs foarte eficient pentru scoaterea grasimilor si petelor de calcar, nu am gasit nimic in Suedia care sa nu fie brand international, asa ca ajunsa in Romania am vrut musai sa vad ce facem noi bun aici. Tot incercand si cercetand, am aflat de un SINGUR produs care rezolva aragazele (cu mentiunea ca niciunul altul nu va reusi ce poate el). Produsul provenea de la Triumf insa nu stiam nimic despre ei, decat ca am avut candva un sapun de vase verde care a facut fata cu brio cerintelor mele. Ca sa va spun drept, cei care stau in chirii si camine stiu despre ce vorbesc. Despre acele aragaze cu cuptoare infecte, necuratate de ani de zile, sau niciodata de cand au fost cumparate, asa cum trebuie. Mi-am pus in cap sa gasesc produsul cu pricina si sa-i trimit si sefei din Suedia, ca sa ii trimita cineva pentru cuptoarele clientilor care fac friptura de ren si nu le pasa ce se intampla dupa.

Indelungile mele cautari au izbandit cu Triumf pentru Cuptoare, un „fas” fermecat care rezolva cele mai naclaite momente. Citesc prospectul. Scrie raspicat:  Pulverizati de la o distanta de 15-20 cm. Dacă cuptorul este cald, lasati sa actioneze aproximativ 10 minute. Dacă cuptorul este rece, lasati sa actioneze aproximativ 30 minute. Intre timp tinem usa inchisa, si apoi stergem totul cu un burete umed. Se duce tot? Ma credeti ca se duce? Se duce renul!

Asadar acum ca urmeaza Curatenia de Craciun, o sa trag linie la tot ce mi-a transmis Suedia, folosind abundenta Romaniei.

  1. Imi torn un pahar cu vin demidulce si imi multumesc ca nu am casa explodata, plina de mizerie adunata, pentru ca am facut curat saptamanal si zilnic in casa mea frumoasa.
  2. Incep cu un aspirat scurt in mare – ca sa nu car praful de ici-colo in timp ce alerg taras cu papucii de casa pe care mereu mi-i cumpar mai mari, fara motiv. Poate doar ca sa nu fie prea mici.
  3. Impartim camerele – el face bucataria, eu baia, apoi dormitorul si sufrageria impreuna. Se termina mai repede, si obosim la fel. Berea lui am pus-o la rece din timp, ca doar n-o sa beau vin singura in pauzele de frecat gresia.
  4. Folosesc manusi de cauciuc – astfel, economisesc la manichiura si la cremele de maini care sa repare arsurile.
  5. Produsele sunt toate cele mai bune, testate de-a lungul anului. Nu fac experimente pe ultima suta. De obicei cand am facut, am ramas cu pete mari pe pereti, haine si orice altceva.
  6. Nu spal geamurile iarna. Nu mai spalati geamurile iarna! E ud, e rece, raciti! Geamurile se spala primavara si toamna! In plus, oricum se murdaresc a doua zi. Forget it!

Data viitoare cand mai vreau sa plec din tara, o sa aleg alta lectie. Pe asta cu Städa am invatat-o. Nu de alta, dar odata cu ea vine si lectia modestiei, a disciplinei, a organizarii timpului si muncii eficiente. Si desi am invatat multe, puteti sa stiti ca Romania are produse si mai multe, si mai bune de curatenie decat Suedia. Indraznesc sa spun ca are mai multe la toate categoriile. Si si oameni mai faini. Si mai calzi. Si mai usor de iubit.

N.B. Acest text a fost scris pentru competitia Super Blog 2017

 

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *