Si super-eroii au demonii lor

Mi-am dorit dintotdeauna sa fiu un super-erou. Daca toate femeile isi doresc de obicei sa fie SuperWoman, WonderWoman si CatWoman, eu nu vreau ceva care sa se termine cu Woman. Nu de alta, dar cred ca toate femeile sunt in general niste super-eroi, si ca nu poate fi vreuna chiar superioara tuturor celorlalte.

Dar ce ziceti despre Ruby Roundhouse? Rubin CasaRotunda, s-ar traduce. Iubesc tot ce e rotund si fara colturi. Imi da incredere, ma simt in siguranta. Ca si atunci cand stai in brate. Ce, bratele au colturi? Nu. Te imbratiseaza de jur imprejur, tin cald si ofera tot ce ai nevoie chiar si daca vine sfarsitul lumii. Asadar, astazi sunt Ruby. Un personaj din noul film „Jumanji: Welcome to the Jungle”. Pentru ca inca nu stiu prea multe despre ea, intrucat filmul se lanseaza in Romania doar in data de 29 decembrie 2017, o sa mi-o imaginez. Stiu ca e puternica, roscata si fermecatoare. Eu sunt bruneta. Nu-i bai! Pentru ca e un film pentru intreaga familie, inseamna ca e un model de urmat, o inspiratie. Exact asa gandesc si eu ca trebuie sa fiu, pe scena. Karen Gillan pare o actrita pe cinste. Cred ca-mi pregatesc o tinuta speciala pentru mers la cinema sa vad Jumanji-ul asta, caci pe cel vechi l-am vazut de zeci si zeci de ori. Robin Williams a fost si va fi mereu actorul meu preferat. Insa va spun de pe acum ca nu o sa ma uit la trailer. Nu suport sa vad trailerele, inteleg prea multe din film si nu mai are nici un farmec, in nici un fel, daca il vad. O sa las totul sa fie surpriza. O surpriza delicioasa in mijlocul junglei…

Dar sa revenim la treburi importante… EU sunt Ruby, in jungla, unde orice se poate intampla.

Inchid ochii si deodata…

Simt cum un vant rece ma cutremura si imi ravaseste tot parul. Frumuseti rubinii se incurca si devin bezmetice. N-are sens, e vara torida, de ce simt miros de crivat napraznic? In spatele meu, pamantul se crapa. Si ca de nicaieri, animale cu 3 capete ies de sub pamant, cu ochi de jur-imprejur si cu foc iesind dintre coltii lor albastri-fosforescenti. Sa fug nu stiu daca are sens, si sa tip parca nu pot. Ceva ma gatuie. Probabil frigul asta cumplit care nu isi cere scuze nici o clipa atunci cand iti taie rasuflarea…

Daca ar fi sa aleg o situatie ideala, mi-ar placea sa am puteri extraordinare, sa ma teleportez, sa dispar. Sau macar sa-mi iau zborul. Si dintr-odata simt cum imi crapa pielea pe spate, intr-o durere necrutatoare. Doua aripi facute din fulger se inalta la stanga si la dreapta mea, ridicandu-ma in aer, deasupra copacilor cu nuci de cocos. Jungla ramane in cateva clipe doar o pata de culoare verde in departare. Asezandu-ma pe o stanca inalta langa un vulcan stins, ma intreb in soapta cum a fost posibil asa ceva. Ce anume din mine a nascut acele aripi si cum? Nu credeam ca…

– Imaginatia este purtatoare de har, draga mea. Ea creeaza, sculpteaza in noi, nu stiai asta?

Ma uit in jur si nu vad nimic.

– Nu mai cauta, sunt eu, vocea ta interioara. Voi fi mereu aici. Eu am aprins flacara aripilor ca sa se desfasoare precum le este natura. Hai, vezi-ti de drum. Jungla e mare si pericolele te pandesc la tot pasul. Insa nu uita ca tu…esti Ruby Roundhouse si super-eroii se numesc astfel nu neaparat pentru puterile lor, ci pentru increderea ce o au in ele.

N.B. Acest articol a fost scris pentru competitia Super Blog 2017

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *