Reset & Reinstall – everything

Cand incepi sa iti ucizi radacinile, asa cum le-ai sadit, udat si crescut in tine o viata intreaga, ai nevoie sa le ucizi pe toate. M-am speriat. Sunt speriata de acest val de nou care acopera totul. Am cerut totul nou, m-a oprit viata din drum, ca sa imi dau reset la tot, si totusi am zile in care pe cuvant, ca nu stiu sa ma descurc cu tot ce am creat sau am primit nou. Toate sunt binecuvantari, sunt oportunitati, sanse. Dar atat de deghizate uneori, incat simt ca stau la marginea prapastiei de mii de ori pe zi, atarnata, tinuta sus doar de o mana care crede in dezbracarea…de deghizari ale binelui care a venit pe pamanturi secetoase. Multumesc mainii. Fara ea m-as duce de mult in jos, ca doar pe jos e cel mai in siguranta – stii ca nu mai ai unde sa cazi de acolo. Dar apoi, cat dureaza sa urci inapoi unde erai acum cateva secunde?

Am crezut initial ca pot schimba doar unele lucruri. Ca o sa o fac pe sarite, ca o sa vindec ce e bolnav. Dar nu e asa. Se duce totul la linia de start, dupa ce a murit inainte fara sa te anunte ca nu va mai fi acolo. Vrem „de la zero”, dar cand suntem la „zero”, cum facem fata? Sunt zile in care nu facem. Dar de aceea exista mereu un maine. Sau nu? Maine de fapt nu exista? Oamenii se autoeduca crezand orbeste in a doua sansa. Si de multe ori amana totul in virtutea acestei portite. Nu mai traiesc. Si atunci, cum se impaca „de la zero” cu „acum”? E o disconcordanta in capul meu. Mai bine nu mi l-as mai folosi. Oare ce ar face dragostea acum?…

Obisnuinta este a doua noastra natura. Si prima? Schimbarea. Fie ca vrem sau nu sa recunoastem, sa ne-o asumam, sau sa o spunem cu voce tare, schimbarea e constanta. Cum facem fata ei, tine de noi.
Schimbarea e infricosatoare, uneori. Si daca vrei sa schimbi un subprogram, bine inradacinat, folosit ani de zile, poate toti anii din urma ta, trebuie sa schimbi tot softul. Reset. Reinstall. Si de cele mai multe ori nu avem un hard extern unde sa salvam documentele care inca ne mai trebuie. Totul e atat de virusat incat trebuie sa pierzi mai mult decat esti pregatit sa pierzi ca sa poata functiona lucrurile bine din nou. Sa poti trai firesc. Nici macar nu e vorba de lucruri extra. E vorba doar de un firesc, resetat la noua ta viata. La care oricum ai ajuns cu greu, prin mii de alte schimbari, resoftari si luari de la zero. Una in alta, una cu alta, una prin alta. E o curatenie care doare, taie in carne vie, si dureaza. Dar merita. Altfel, am trai viata altcuiva, si nu a noastra. A unei persoane care am fost si cu care nu mai avem nici o legatura de mai mult timp decat ne dam seama.

You may also like

L

2 comentarii

  1. schimbarile se produc lent insa noi devenim constienti cand deja se materializeaza. probabil de asta ni se pare ca suntem luati pe nepregatite. daca am fi atenti mai mult la ce ne spune sinele nostru, am fi mai relaxati si mai deschisi. insa nu cred ca se intampla nici un reset. cred ca doar ni se schimba valorile si asta se intampla constant. valoare peste valoare pentru ca nimic din ce a fost nu se pierde. decat in caz de, Doamne fereste, amnezie. insa corpul nu uita nici atunci nimic ­čÖé

  2. schimbarile se produc lent insa noi devenim constienti cand deja se materializeaza. probabil de asta ni se pare ca suntem luati pe nepregatite. daca am fi atenti mai mult la ce ne spune sinele nostru, am fi mai relaxati si mai deschisi. insa nu cred ca se intampla nici un reset. cred ca doar ni se schimba valorile si asta se intampla constant. valoare peste valoare pentru ca nimic din ce a fost nu se pierde. decat in caz de, Doamne fereste, amnezie. insa corpul nu uita nici atunci nimic ­čÖé

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *