Nod

Am plecat cu nimicurile-n cutii si in talpi,
Nestiind decat de unde vin si ca vreau sa pornesc.
Directia a dat-o cerul, si cum cerul e peste tot unde ridici ochii,
Am pornit inspre Nicaieri.
Vechi invataminte ce nu imi mai apartin ar spune
Ca Nicaieri e lipsit de ambitie si pulpa,
Ca e neant si haos
Insa cum poate fi neantul haotic cand el lasa mana libera
Tuturor cerurilor care exista acolo dintotdeauna
Si care oricat ne-am agitat vreodata
Au ramas tot acolo ca sa ne arate ca Directia
Este perfecta oricare ar fi ea?

Am plecat cu hartiile in plasa ca si cum
Conteaza ce-au scris altii despre mine candva
Despre ce stiam cu cateva vieti in urma in viziunea lor.
Asta chiar e haotic, desi nu e neant.

Am plecat cu visul inca urland in ultima acuta din spectacol,
Nelipsita zilnic, uneori plansa, alteori rasa in hohote.
Nu cred in nimic acum dar cred in totul,
Pentru ca se face liniste si lumina peste ceva
In timp ce se intuneca alte camere ce pana acum aveau toate becurile aprinse.

Am plecat stiind ca pot mai mult
Dar ca sa pot mai mult trebuie mai intai sa pot in alte feluri
In alte limbi
In alte educatii, societati, trecuturi.

Am plecat ca sa stau intr-o casa la rosu,
Facandu-mi acoperis zi de zi.

Si cand pleci…
Iei cu tine tot ce ai fost desi intr-un fel nu mai are valoare
Si atunci cand frica de a face iar cunostinta cu viata ta te innoada
E timpul sa te lasi facut nod pescaresc
Ca sa iti dai sansa
Sa te descurci…singur.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *