Ne-credinte Rodine

Nu cred in nimic ce vad, incetosarile sunt atat de demne de piedestale incat e desuet.
Imi place sa-mi agat respiratia de ce se simte si nu se poate cuvanta,
De ce imi fierbe in vena si nu pot sa explic fata de nici un preot si fata de nici o logica,
Susurul ala incredibil de parfumuri amestecate si de aer sacadat
Fara sa stii daca existi sau mori iar si iar,
Doar ca sa lasi pe altcineva sa te invie in nemernicie
Pentru ca te-a ales si azi, cu tot sufletul, si cu mintea sclipitoare, si cu trupul fierband.

Nu cred in nimic ce pot atinge, mainile mele nu sunt facute ca sa prinda in palma
Decat daca ma stigmatizeaza patima ce curge la fel prin amandoi,
De-mi face mainile faclii si indrumatori
Nu catre directia potrivita, ci catre orice directie posibila, impreuna.

Nu cred in nimic ce mi se spune, pentru ca buzele-s facute doar pentru sarutat
Si sarutatul e facut doar pentru ca nu stii cum sa mai aduni laolalta toate bucatile din tine,
Si bucatile din tine sunt ravasite doar pentru ca
Reusesc sa nu cred in nimic ce mi se spune.

Nu cred in nimic ce pot gusta,
Pentru ca am savorile toate deja in mine.
Si cand gust, vad, ating, ascult, spun –
Ma adapostesc si mai tare in esente spumoase,
Ca sa fim doar Suflete,
Si Pamanteni … doar cat sa ne recunoastem.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *