Meet me in New York…

Visul American nu este si nu a fost niciodata pentru mine un cliseu. A fost un vis real, inca de cand am crescut mare si am inteles ca in Romania nu se poate face Arta asa cum visez eu. Iar fata de ale domenii, unde zic ca „nu suntem pregatiti pentru evolutie”, aici spun cu mana pe inima ca „am fost evoluati si acum ne-am tampit”. Da, poporul roman nu mai este demult cult, opera este totalmente desueta si in general orice arta fina care presupune sa ai mintea pusa la punct, spiritul evoluat si niscaiva cultura generala care sa permita gustarea culturii asa, ca pe o delicatesa.

De cand am inceput sa explorez ce inseamna Arta si Cultura in America mi-am dorit sa ajung acolo. Am vazut toate filmele actorilor mei preferati care si-au etalast maiestria in Cinematografie creand personaje de legenda. Am plans urmarind opere neauzite in Romania la Metropolitan Opera, New York si am oftat cu jind de fiecare data cand am vazut pe pagina oficiala a lui Joyce DiDonato ca tine masterclass la Julliard. Am vrut sa fiu acolo, sa miros Craciunul in Times Square si sa merg la un concert de la Madison Square Garden. America are aroma de vis implinit pentru mine si zau ca n-am sa ma las pagubasa pana nu-l vad viu, in fata ochilor mei!

Din pacate, visul inca nu era foarte pus pe picioare cand am fost studenta. Acum, deja a navalit viata peste mine, am business-ul meu si nu pot sa plec lasand totul in urma, fara promisiunea unui loc de munca stabil, poate chiar intr-un teatru muzical american. Dar daca as putea? Inca-mi razbate printre ganduri intr-un fel dulce-amar.

Daca as avea din nou 20 de ani, as pleca in America fara sa mai sper ca ma voi realiza in Romania. M-as duce direct la sursa, cu programul Work and Travel USA. Mergand acolo, pe un job in arte sau entertaining, as face tot posibilul sa raman. Sa raman ca sa gust, sa traiesc, sa pulsez in alte feluri. In feluri mai libere, mai putin constranse, mai putin judecate, mai putin analizate de catre toata lumea.  As adora multiculturalismul. L-as incumba in fiecare por al meu, ma deranjeaza sa vad aici cum totul e la fel, cum oamenii isi doresc sa fie aproape trasi la xerox, ca sa fie confirmati, afirmati… Ce-as face in America? As canta. Sunt convinsa ca acolo n-as avea nevoie de 7 joburi pe langa, ca sa pot sa mananc o paine. Daca as avea din nou 20 de ani, as intra pe site-ul celor de la CND Vacante Speciale si mi-as face cont azi. Care-i treaba cu ei? Work and Travel Vacante Speciale ajuta studentii la o facultate de stat din Romania, programul la zi, sa ajunga in Statele Unite pregatiti deja de catre intreaga echipa pentru o experienta schimbatoare de vieti. Un fel de vacante speciale pentru studenti, in care merg sa taie destinul in doua si sa se intoarca cu totul alti oameni decat au plecat. Sau nu. Adica, sa nu se mai intoarca deloc…

Gandindu-ma la alte avantaje work and travel, mi-a mai venit in minte unul: poti sa iti perfectionezi limba engleza. E drept ca am studiat la liceu cultura si civilizatia Angliei si Americii, avand 6 ore de engleza pe saptamana, dar ce folos daca nu am reusit sa vorbesc atata engleza spumoasa cat mi-am dorit? Imi amintesc ca atunci cand am vizitat Irlanda, dadeam pe afara de bucurie. Engleza mea era vie, respira, canta, se bucura! Cred ca as musca din accentul american ca intr-o gogoasa, daca as ajunge acolo!

Atunci cand am visat Visul, alaturi de singura mea prietena, am facut un tatuaj pe partea stanga, ca acolo-i si locul inimii visatoare: Meet me in New York… Inca ma entuziasmeaza gandul ca ziua respectiva va veni si randul de cerneala imprimat pe piele va avea sensul perfect: motivatia a condus pasii, si glasul si-a implinit previziunea. Meet me?…

N.B. Articol redactat pentru competitia Super Blog 2017

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *