Sunt Artist. Mă sensibilizează tot ce există în jurul meu, fie ea energie, gând, acțiune sau privire. Simt fiecare fir de lumină sau de întuneric ce se revarsă lângă, în apropiere sau pe mine. Nu sunt ieșită din comun – toți artiștii sunt asa, de la începuturile timpurilor. Noi preluăm din această energie și mânuim cu acea sensibilitate, pentru a naște ceva nou, pentru a crea artă.

Totuși, trăim în 2018 și haosul cotidianului ne obligă să fim mereu în mișcare, mereu turbo, mereu cu fire asemănătoare unui șofer de raliu. Trăim vremurile în care oamenii trec cu mașina peste tine pe trotuar sau pe trecerea de pietoni, iar pe noi ne interesează că ni s-a spart ceasul sau telefonul ce îl aveam în mână la care încă plătim rate (am auzit această poveste ieri pe stradă). Este o reală provocare să fii senzitiv în 2018, să creezi, să dăruiești Lumină, să transformi o comunitate, sa dai viață lucrurilor mai puțin cunoscute, să motivezi pe alții, să ajuți necondiționat. Și totuși, se poate.

Ca artist, mă inspiră doar ce e creat de Dumnezeu. Natura, Iubirea, Blândețea, Răbdarea. Am o fascinație cutremurătoare pentru Delta Dunării, păduri înmiresmate de verde, mări și oceane, munți tăcuți și cascade prea puțin vizitate. Mi-aș face rochie din mușchi de pădure dacă aș putea. Vreau să fiu desculță în fiecare zi pe pământul viu, pulsând sub tălpile mele. Doar așa pot scrie, pot cânta și pot iubi. În restul timpului, o fac din viteza lui hei-rup.
A-mi schimba viața către natură, către ce e mai firesc pentru sufletul meu, era de așteptat. Am scos din viața mea chimicalele din casă, rând pe rând, și abia am început. Încerc să le scot și din frigider și mai ales, dintre gânduri. Suntem, fiecare dintre noi, un creator desăvârșit, deși nu punem preț pe asta. Creăm gânduri, între 35-48 gânduri pe minut, 70 000 gânduri pe zi. De ce așa de multe dintre ele sunt doar toxice, dramatice, dureroase, victimizante, triste, lipsite de vlagă, dar cu o energie mistuitoare? Eu vreau sa pot gestiona gândurile mele și să le transform în timp. Nu e ușor, ele vin din spate și traumele vechi încă mai răsar atunci când vrei să faci cea mai mare curățenie în tine.

Uleiurile esențiale au fost și sunt pentru mine palmele pe care mă așez în frontul acestei lupte. Acelea care îmi șterg fruntea când am obosit și îmi dau putere să mai fac o schimbare chiar azi, chiar acum. De fiecare dată când pun mâna pe o sticluță, simt că pot să fac azi mai mult decât ieri. Mă ajută să previn, să sap mai adânc în mine, să scot afară răul și să sădesc doar bine. Mă ajută să îmi monitorizez corpul și starea de sănătate – ba chiar să comunic mai ușor și mai firesc cu el, să fim în permanentă legătură. Eu zic ca e ceva foarte bun, în 2018, când oamenii nu știu ce pun în sau pe corpul lor 24/24.

Îmi doresc ca aceste lucruri să se întâmple tuturor. Să aleagă schimbarea, indiferent ce înseamnă asta în viața lor. Essentials by Marchiza este o mărturie, un exemplu personal. Nu îmi place să fac marketing brutal, nu îmi place să intru pe chat la oameni să le zic ce produse faine distribui eu. Vreau să ajut cu informația, să inspir, să educ. Să arăt că se poate altfel. Dacă oamenii vor să încerce, este alegerea lor și în final munca lor cu sinele, pe care eu nu o voi putea face. Uleiurile vor ajuta, pe palme, dar nu vor face ele munca voastră lăuntrică. Medicamentele convenționale ne-au obișnuit că ne tratează de tot, chiar și de dureri de suflet, dar știți și voi tare bine că nu e așa, că trebuie să facem noi singuri eforturile pentru a ne ridica și a evolua. Este înrădăcinat în noi că altul ne rezolvă problemele sau că adjuvantele o sa ia durerea cu mâna – iar noi uităm de cauză și de rădăcini. Apoi ne întrebăm de ce ne desrădăcinăm atât de ușor și atât de repede…

Vă invit să vă alăturați gândurilor mele înalte doar dacă vreți și doar dacă simțiti că aveți nevoie. Uleiurile esențiale ridică vibrația corpului nostru la fiecare aplicare, iar gândurile, hrana, alegerile noastre trebuie să le susțină, nu putem face un du-te – vino continuu. Trebuie să fie în tandem, ca să urcăm, nu să coborâm sau să stăm în loc. Știți cum e vorba – Dumnezeu ajută, dar nu bagă în traistă. Ține de liberul arbitru – cel mai mare și tare dar pe care el ni l-a făcut.

Reverențe!

Share: