Lumea e asa cum e, destinul e crunt si viata nedreapta – un mit

E un uragan de nebunii, lumea asta. Si oricat de mult sau de putin ai vrea sa i te alaturi, trebuie sa o faci oricum, dintr-un punct de vedere sau altul, temporar sau nu. Din umbra sau in lumina reflectoarelor, superficial sau veritabil, facem parte din ea. Suntem si noi printre aceia care fac tot ceea noi nu suportam sa vedem ca se face. Suntem printre ei pentru ca suntem ca ei pe undeva si avem ceva rezolvat tocmai cu ajutorul lor, prin intalnirea cu ei, sau doar pentru ca am nimerit prost? Ca „lumea e asa cum e”, ca e „destinul crunt” si „viata nedreapta”? Nu cred ca e nimic intamplator pe lumea asta. Facem parte din tot felul de colective tocmai pentru ca oglindesc ceva din noi ce trebuie vindecat. Sau la care mai trebuie lucrat, sau imbunatatit. Sau pe care e nevoie sa eliberam din viata noastra. Sau pur si simplu, pentru a invata cu adevarat sa ne detasam. Dar putem? Si daca da, cand, cum, si ce implica asta? Cum vom fi dupa?

Mi-am dat seama ca am in mine o anumita teama de a ma detasa de lucruri, situatii si oameni. Desi stiu ca e cea mai sanatoasa solutie pentru orice si ca ar darui vietii mele cea mai minunata  simplicitate posibila, si m-ar lasa sa inteleg iubirea de sine la cu totul alt nivel, nu-mi doresc sa devin indiferenta.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *