Lie to me

 

…Ah, ce nebunie! Ce distinctie, ce boem, ce aristocrat ! Ca un vin spumant baut la focul de tabara – total nepotrivit ! Dar te simti special, nu? Te simti altfel, te simti iesit din comun, puternic, deasupra tuturor – dominatie totala! Prostilor, voi beti riesling fiert cu mere padurete, eu sorb din pahar de cristal o gura de Moet.

A minti e ceva comun. Mintim din nimic si din totul. Pentru nimic si pentru totul. Oricine stie sa o faca. Orice se poate intoarce pe dos. Cu un joc de cuvinte ai rezolvat tot. Ai scos dintr-o situatie banala, o adevarata capodopera, un Poirot modern. Iti vine sa iti dai jos praful de pe umeri si sa te lasi pe spate in puf. Fie ca ai scapat teafar, strecurandu-te prin adevaruri care ar durea prea tare sau ar provoca prea mult in tine, fie ca nu vrei sa iti patezi camasa abia apretata si plina de parfum scump – cu cenusa unor vorbe sincere care intotdeauna ies din noi cu sange cand e ceva profund… minciuna e ca un bibelou de la antichitati. Putini stiu daca e de portelan rar, si multi nu dau doi lei pe asta. Pare portelan, deci este. Sa ia ochii. Si sa ii ia bine.

Adevarul nu e usor. E de fapt cel mai greu. Suntem in prima instanta artistii inselaciunilor cu noi insine. Fugim de noi pentru ca ar fi prea grea lupta pe veritabilitati. Ar rupe prea multa carne, ar lasa prea multe cicatrici. Cati dintre noi se opresc din drum chiar cand devine totul mai palpitant, sa se uite in ciobul ramas din oglinda sparta a casei in care traieste, ca sa zica „doamne, ce s-a intamplat cu mine? ce vreau si ce pretind ca vreau? ce sunt si ce pretind ca sunt?” Nimeni. In primul rand ca odata ce te ia inertia in viata, nu te mai opresti pentru cioburi. Nu ne mai uitam la firimituri. Si nici nu ne dam seama ca de fapt, suntem alcatuiti din ele. Sunt bucati din noi. Hansel si Gretel nu e o poveste cu feti frumosi…lipsesc cu scop. Lasa in urma bucatile de paine ca sa gaseasca drumul inapoi acasa. Asta facem si noi…lasam in urma bucatile de sine, aruncand in stanga si in dreapta, dand inainte fara constientizare, si cand sa te intorci, toate au fost culese de…cine era infometat. Ramanem si fara noi, si fara drumul spre casa. Ne ramane iluzia unei case din turta dulce in care sta, din pacate, o vrajitoare. Acolo ne aduc minciunile si lasatul sufletului in urma, cate putin in fiecare zi. Turta dulce tine de foame doar doua ore. Si apoi? …

In alta ordine de idei, minciunile fine, care construiesc un intreg sistem de realitati si chiar o viata ascunsa, pot fi intretinute doar de o persoana inteligenta. Sa minti savuros necesita o minte ascutita. E relevant, nu? Minte – a minti … sufletul nu stie sa minta. Fara explicatii – nu reacunoaste pur si simplu acest sistem de actionare. Linux este incompatibil cu Windows. Pentru ca sunt create pentru cu totul alt soi de lumi. Sunt pe piata amadoua. Mintea si Sufletul. Dar n-au treaba una cu alta, pot doar sa taca pe rand. De cele mai multe ori vorbesc deodata si atunci e haos. Nu mai recunosti care e vocea cui.
Consider ca mincinosii pasionati sunt doar niste genii care au directionat sclipirea nativa in ceva total gresit pentru evolutia lor si pentru traiul lor zilnic. Minciunile sunt de la cele mai simple la cele mai fabuloase. Te prinzi in ele pana devii una cu ele, e o panza lipicioasa si atractiva, te apara, te incununeaza dar te distruge. Prada paianjenului crede ca e foarte relaxant sa se acopere cu finetea panzei. Matase tesuta cu migala. Asta pana cand devine doar o simpla cina a unui vanator teribil de iscusit.

Imi pare rau ca sunt atat de multi care se pierd in asta. Vezi parca in ei cum sta dragostea de vin fiert si de foc de tabara, cu marshmellows topite, rasete in hohote si dormit in brate, in cort, vara. Insa se incapataneaza sa se imbrace la dunga si sa stea pe un fotoliu de piele scumpa, separat de ceilalti, singuri, infrigurati pentru ca nu ajunge caldura focului pana la ei si nici nu doresc sa se bucure de discutii, creand personalitati grozave, facand planuri arhitecturale de a induce in eroare si de a se strecura printre diversiuni, inversiuni si perversiuni. De suflet. Si daca le-am vazut vreodata frumusetea sufletului, intr-o farama de adevar scapat, un pic de vulnerabilitate „din greseala”, pot sa spun doar atat: mi-e dor de tine. Acel tine. Adu-l langa foc, ti-am pastrat si tie vin fiert.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *