La 101 ani după Marea Unire de la Alba Iulia, am simțit că pulsul inimii mele se schimbă și e momentul să îl aștern în glas. Din iubire pentru țară, pentru pământurile ei sacre și pline de istorie, pentru munții ei maiestuoși ce îți taie respirația, pentru pădurile ce îți inundă trupul cu viață, pentru Dunărea pe care o iubesc aparte și pentru valurile Mării Negre… Dar și din iubire pentru oamenii ei, aceia puțini care au rămas blânzi, generoși, de o bunătate neprețuită. Am avut în mine un vuiet puternic și nu m-am putut stăpâni să nu-l cânt. Mi-am dorit enorm să reproduc măcar o parte din imn pentru a-mi exprima dragostea aprinsă, profundă și tainică față de patria-mamă.

A cânta imnul nostru este un obicei înrădăcinat în sufletul meu pentru data de 1 Decembrie, căci liceul la care am studiat timp de 8 ani (Colegiul Național „Doctor Ioan Meșotă” din Brașov) a avut o amplă tradiție pentru festiviățile zilei naționale, iar noi am cântat în cor cele mai frumoase și emoționante cântece patriotice. Pot să spun că DA, educația te face OM – și prin Om înțeleg ființă ce respectă tot ceea ce atinge, ce întâlnește și ce are influență asupra lui, direct sau indirect.

E ușor să zicem în 2019…”ah, România.” Suntem obișnuiți că la noi în țară nu se întâmplă nimic, sau că se întâmplă doar catastrofe. Iar apoi… folosești asta ca justificare sau scuză că nici tu nu faci, sau faci lucrurile pe jumătate. Nu îmi place să trăiesc cu firimituri. Și eu am plecat din țară, să văd cum e la alții. Ce am învățat e că la alții e mai bine nu pentru că au țară mai bună, ci pentru că ei sunt mai buni. Ei sunt mai calzi, mai răbdători, mai harnici, mai corecți. România noastră dragă nu are nici o vină – noi trebuie să muncim mai mult cu noi, să dăruim mai mult, să avem mai puține așteptări și să fim mai modești. Căci, în final, cred că ne reprezintă doar atât – cât de mult iubim pe ceilalți, într-o lume în care fiecare se iubește doar pe sine.

Sper ca vibrația glasului meu și a versurilor puternice ale imnului național, să ajungă exact acolo unde omul simte că își poate restructura ființa. Și sper să o facă, indiferent în ce manieră. Momentul este Acum și locul este Aici. Haideți să nu fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ! Deviza e libertate și scopul ei preasfânt!

Doamne, ocrotește-i pe ROMÂNI!

 

Share: