Invazie

Continuarea singuratatii e asezarea. Lumea vorbeste despre revelatii zgomotoase si stralucitoare. Un fel de Hollywood al spiritualitatii, atunci cand esti lasat pe pamant necunoscut. Nu stii daca esti sterp sau fertil. Am zis „esti”? Asa.

Asezarea de sine in observatie. Sa stai la marginea oglinzii pentru ca nu indraznesti sa te uiti in ea. Nu pentru ca iti e frica de tine ci pentru ca iti e frica sa vezi ce putin te mai oglindesti in oamenii de langa tine. Stau asa, asezata pe rama oglinzii de pe dulap si astept sa imi fac curaj. Oglinda asta le-a vazut pe toate. De fiecare data cand o sterg imi amintesc tot. Chiar si amintirile care nu-s ale mele. Caci ale mele au ramas oricum incrustate si in mine, cum bate putin vantul, cum le simt. In esenta sunt fericita ca le am. Fara ele nu stateam azi in asezare.

E invazie de musculite mici. Sunt multe si nemuritoare si pregatite sa faca nori negri care te ineaca. Se nasc din nimic si pot sa zguduie mai multa scoarta interioara decat le permitem. E plina lumea de musculite. Oameni care vin de nicaieri doar ca sa te incerce, ca sa vezi cat de mult rezisti zgomotului de fundal. Cam cat lasi mizeria celorlalti sa strice curatenia ta trudita mii de ore pe zi. Chiar daca detergentul miroase bine. Si cand ai zis ca le-ai dat gata, vin iar. Pentru ca ele nu se opresc niciodata sa gaseasca ceva din care sa se hraneasca. Ochi goi de fiinte care vor sa guste cate un pic din sufletul tau de fiecare data. Oameni care sunt facuti sa incerce carnea de pe tine cu cutitul, doar pentru ca pot si doar pentru ca esti acolo. Am zis „oameni”? Era vorba despre musculite. Asa.

Asezarea aduce cu sine un soi de liniste. Dar nu aceea sacra si tacuta. Ci linistea aia pe care reusesti sa o ai la un concert zgomotos cu sute de volti sarind in aer pentru ca in sfarsit simti ceva. Ceva ce doreai, ceva ce stii ca te va duce undeva bun. Linistea aia care te ajuta sa transformi galagia in sunet de fundal, si te poti concentra, dupa ce zeci de ani nu ai putut sa faci asta. Linistea aia cu care privesti in jur si nu are deocamdata sens, dar exista undeva un atom care s-a contopit cu altul. Ceva, undeva, se intampla. Si nu te potoleste, nu te bate pe umar, nu te imbratiseaza. E o stare care te priveste in ochi si sta. Simplu, neimplicat, nedramatic, nepasional. Asezat, si atat. Se simte mai bine decat Furiile…

Imi fac asezamant in palmele unui Nou pe care inca nu il recunosc, nu il pot atinge, nu il pot planui, nu il pot sesiza. E pur si simplu nou si nebanuibil. Am obosit atat de mult sa imi planuiesc viata in linii mari si mici, in detaliu si in ansamblu, iar apoi dupa ce am schema, sa ma apuc sa fac pasii, pana implinesc graficul, si daca nu il implinesc sa ma biciuiesc si sa imi ciuntesc mainile, urland ca o lupoaica nemiloasa. Vreau si un pic de hazard. Un hazard in care ma arunc cu ingerii dupa mine, si cu tot ce am invatat pana acum. Un hazard simtit, nu gandit. Un hazard de incredere, nu de sperante care depind de altii si care absolut niciodata nu conteaza. Stii repede ce va merge si ce nu. Daca nu mai merge „pe drum” ori ai pierdut semnele, ori se lungeste calea pentru ca ai cotit gresit la un moment dat. Gresit adica…ti-ai lungit traseul, si poate putea sa fie mai scurt, dar nu e nici o problema, destinatia ta e mereu …doar tu insuti, cu tot sufletul.

Acum un an voiam din rasputeri sa cant la opere pompoase cu rezonanta mondiala. Nu imi permiteam eu mie sa vreau sa cant undeva mai prejos de atat. Cu toate astea, cantam in restaurante.
Acum vreau sa cant acolo unde voi fi primita cu adevarat. Nu bagata pe gat, nu acceptata pentru ca „ne cunoastem”, nu ca sa imi platesc vreo datorie sau sa fac pe plac cuiva. Iubesc orice lemn pe care se rasfrange o lumina si care se poate numi scena. Vreau doar scenele pe care o sa pasesc si o sa simt un vuiet, ca cineva, macar cineva ma asteapta acolo, un strain. Pot sa fiu artista in atatea feluri…

E invazie de musculite si de oameni mici. Iar eu stau asezata si observ cum devine totul zgomot de fundal.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *