Influenta muzicii asupra muzicianului, o poveste fara cusur despre Recunostinta

Nu cant dintotdeauna. Nu cantam cand eram mica la toate serbarile, ba din contra. Preferam sa spun poezii compuse de mine si ceva cat mai diferit, care implica prezenta mea in fata celorlalti cat mai putin timp si cat mai bizar, ca sa nu pot fi comparata cu nimeni. Totusi, in clasa I la serbarea de Craciun, am cantat colinde la o orga mica cu o singura mana, invatate dupa auz. Inca fac asta si cu partiturile de la Master. Mai departe,am intrat in corul Liceului inca din scoala generala si i-am ramas fidela pana in clasa a 12-a. Acum am 28 de ani, sunt la Master la Muzica si am preluat chiar eu o parte din copiii liceului pentru a-i ajuta sa faca proiecte muzicale interesante si nemaivazute la noi in oras, si poate chiar si in tara. Copiii exceptionali care invata la scoli de performanta au talente extraordinare in domenii artistice, iar rezistenta lor in sistemul de invatamant de performanta depinde intr-un mod vital de activitatea lor artistica. Asa am rezistat si eu, asa sunt si generatiile de acum. Si asa vor fi intotdeauna, intrucat emisferele creierului nostru, pe cat sunt de diferite, pe atat vor sa lucreze impreuna in armonie.

Am dat la Scoala de Arte la Canto Clasic din greseala – nu mai fusesem niciodata la opera si nu ascultam opera acasa. Abia dupa mi-am dat seama in ce m-am bagat si apoi, ravasitor si de nedescris, m-am indragostit pentru totdeauna. O pasiune cu nabadai, cu scandaluri aprinse si impacari dragastoase intre mine si muzica, m-a tinut in priza zi de zi, intrand in sufletul ei si ea in sufletul meu din ce in ce mai mult. Mai departe, dupa doua examene nereusite, am intrat la Conservator la Academia de Muzica din Cluj si apoi la Masterat la Stil si Interpretare in Interpretarea Vocala, la Brasov.

Muzica m-a invatat in timp lectii pretioase, dar gandidu-ma la cele mai savuroase dintre ele, am redus la patru:

  1. Oricat fugi de Misiunea ta Personala, ea vine dupa tine – iata deci un sfat prietenesc: economiseste timp si viata, renuntand la fuga. Si ca orice Misiune Personala, muzica vine la tine ca sa te slefuiasca, sa te invete, sa te treaca prin foc si sa te faca pasare Phoenix. Sau pe unii, chiar Dragon.
  2. Daca visezi sa canti pentru altii, trebuie sa iti spun muzica nu este un hobby sau o simpla pasiune pe care sa o faci din placere – muzica este arta, este vulnerabilitate, este eleganta, este munca titanica, este daruire, abandon, evolutie continua, aspiratie catre divin. Daca cumva simti ca nu e toate astea, atunci cel mai bine ar fi sa nu te urci pe scena, pentru ca scena este o mare reponsabilitate de a inspira, a motiva, a vindeca si a darui, si nu este doar o rampa de ascensiune pentru ego-ul tau ingust.
  3. Muzica te invata ca nu poti face totul singur, indiferent cat de mult iti doresti. Muzica te invata ce inseamna puterea lui Impreuna, si iti arata in scurt timp ca poti face mai mult Frumos in jurul tau daca gasesti oameni cu care sa faci lucruri semnificative, de valoare.
  4. Muzica te invata Recunostinta – a ta fata de tine insuti, pentru fiecare mica reusita vie, organica reala, si apoi Recunostinta fata de tot ceea ce face ca munca ta sa prinda aripi si sa dea roade.

Au existat mii de momente sensibile in viata mea in care muzica m-a salvat, neconditionat. M-a salvat de la moarte, cand ma aflam intr-o cumplita depresie si singura alinare era Traviata lui Verdi ce rula singura, in liniste, in sufletul meu. Tot Muzica m-a adus in starile mele cele mai vulnerabile de frica si panica, pentru a ma ajuta sa le vindec si sa nu le las sa putrezeasca pentru a distruge mai multe in viitor. M-a umplut de putere, ca o luptatoare indarjita, dandu-mi impresia ca pot face orice – acest lucru se datoreaza muzicii rock. M-a disciplinat, prin fiecare masura din fiecare partitura ce a fost de invatat. Iar apoi prin jazz si muzica anilor 60, m-a cuprins in brate ca un parinte iubitor, iertandu-mi greselile de fiecare data, si lasandu-ma sa imi revin singura, doar ca sa ma intorc mereu tot la ea.

Uneori, tot ce ai nevoie ca sa incepi sa simti mai mult este doar o pereche de casti sau de boxe brici, care sa iti puna direct in vena toate acordurile si acutele de care ai nevoie. Mi-a placut deunazi un site fain, unde gasesti gadget-uri si alte grozavii de la Edifier, si unde niste boxe strasnice erau descrise ca fiind „cu o calitate a sunetului atat de clara si puternica, incat ai impresia ca te afli in aceeasi camera cu interpretul cantecului”. Cat de fain sa fie asta? Mi-ar placea sa fiu in raza de sunet a Angelei Gheorghiu sa imi cante ea Traviata aceea care salveaza vieti. Si zau de nu ar fi o experienta colosala sa ma aflu chiar alaturi de Nightwish, ca sa imi dea din experienta lor de interpretisymphonic metal care au facut istorie. Despre design-ul boxelor nu mai zic nimic, decat ca imi taie respiratia. Vi le arat?

Pentru cei care au vecini neseriosi, Edifier au si casti foarte faine, ma gandesc ca e ca si cum ai avea cantaretul chiar in fata nasului tau, ceea ce ar fi chiar o treaba pe cinste!

De la muzician la suflet ce iubeste muzica, doar o vorba sa-ti mai spun: muzica e de atat de multe feluri cat poate un om sa iubeasca. Trebuie doar sa avem spiritul deschis sa o auzim in fiecare celula si fir de aer din jurul nostru pentru ca in final, cel mai fain fel de Muzica ce salveaza vieti este… Recunostinta. In fiecare zi.

N.B.: Acest articol a fost scris pentru competitia Super Blog 2017

You may also like

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *