Incert, sub cer de cert

Simt sa imi rasfir momentul de vulnerabilitate care-mi susura acum zgomotos in gat.

Nu stiu prea multe. In general. Cred ca sunt un pui de suflet care inca invata, adulmeca, gusta, incearca, spune nu, si apoi spune da. Nu se poate hotari. Tot ce imi doresc mereu e sa raman focusata pe ce ma hotarasc. Pentru ca apoi peste cativa ani sau cateva luni… sa imi dau seama ca hotararea mea a devenit fixatie si m-a sabotat. Am un reflex in minte care ma tine ancorata in fixatii. Obsesiv-compulsiva… nu ma pot astampara. Am o dragoste secreta pentru detinerea controlului, genul ala de admiratie distructiva pentru rau, pentru ca pare cumva si de fapt face ravagii peste tot pe unde-l lasi sa respire deodata cu tine. Demonilor le sta bine purtand ochi ademenitori. Te incurca desi promit ca te descurca. Un offside mereu fara sens.

Nu stiu nimic despre frici. Cred ca pot sa spun cu mana pe suflet ca ele nu-s acolo. Le confund cu zonele de comfort, cu neiesitul din ele, cu dorinta patimasa de a transforma tot ce nu pot recunoaste in foc, ca sa arda, si sa atraga atentia pana cand cineva intelege ce am si toarna apa pe mine, in loc sa le transform in aer ca sa …fie si atat. Sa umple si atat. Si sa fie liniste. Sau poate ca nu e asa. Poate ca ele chiar ard, chiar distrug padurile.

Nu stiu nimic despre solutii. Le banuiesc, le ghicesc, le incerc pe rand, esuez. O iau de la capat, stiind ca probabil o sa esuez iar. Cu toate astea, reusesc sa ma adun de fiecare data la fel de mult, sa ma entuziasmez la fel de aprig. Nu stiu cum reusesc. Drept urmare, mereu cred in solutii si in incercat. Incerc si incerc si incerc si mereu ma rog sa nu ma opresc din incercat si din crezut cu adevarat in ceea ce incerc; pentru ca stiu ca daca ma opresc din crezut, a murit totul.

Nu stiu prea multe. In general. Insa desi nu ma pot hotari uneori, alteori nu ma poate clinti nimeni… desi am fixatii si vreau sa detin controlul, am o pasiune terifianta despre a-l pierde si despre a ma lasa in voia simplicitatii perfecte care doar te surprinde iar si iar… desi zonele de comfort ma prind in mrejele lor, am zile si saptamani intregi inghesuite buluc in care ma lupt ca Ioana d’Arc sa le desfiintez… desi nu am dibuit solutiile, flirtez mereu cu ele, recucerindu-ne de fiecare data.

Imi place sa nu stiu totul si sa incerc totul.
Imi place sa fiu pe drumul Cunoasterii iar si iar si iar.
Cred ca e cel mai terifiant si fascinant lucru care ma tine zi de zi in viata.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *