In clin de linisti

Imi miroase parul a fum si a blesteme,
Cernute din vechi pulberi de cenuse si faguri de miere putreziti.
Se rupe cerul de-atata pacla din mine si se spulbera sufletele greierilor din gradina.
Incrancenate-s mainile maicii domnului si patate cu tremur de vorbe nerostite la timp.
Se strecoara, cu picioare subtiri si spinoase, cu voce suieranda si rece, la mine prin ganduri, vinovatia.
In spatele tuturor lucrurilor, sub zidurile ramase neclintite dupa atatea si atatea apocalipse, a ramas un foc aprins numai din furii si urlete afundate.
Si-apoi, liniste.
O liniste fara inceput si fara sfarsit, fara recunostinte sau neoranduieli, fara crarere sau oceane adunate pic cu pic.
O liniste de nedescifrat, de neclarificat, de neimblanzit.
O liniste asternuta in lipsa a orice altceva.
Si nu stiu daca din cauza ei
Sau din cauza a ceea ce a ramas in spatele zidurilor
Imi miroase parul a fum si a blesteme.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *