Henna, planta mea miraculoasă

Am scris cândva, în 2010, un articol definitoriu pentru cariera mea de blogger. Nici poezie, nici metaforă – ci un ghid destul de detaliat despre cum să te vopsești cu henna. A fost cel mai citit articol din tot ce am scris vreodată, cu sute de comentarii și distribuiri, chiar azi am găsit linkul pe TPU undeva. Din păcate însă cât am făcut mutări cu blogul din Jurnal de Soprană în Marchiza de Stih (a fost un an greu când mi-am dat seama că numele mi-a fost preluat de cineva care chiar scrie recenzii frumoase despre operă – și a trebuit să renunț la concept după 7 ani de Jurnal), articolul a dispărut. După ce am întors pe dos platformele vechi să îl găsesc, m-am lăsat păgubașă. Nu-i bai – îl scriu din nou. Iată așadar, toate poveștile și ideile mele despre henna. Curriculum Vitae – Henna! Henna (Lawsonia inermis) este un arbust tropical spinos din familia litraceelor (Lythraceae), originar din regiunile tropicale și subtropicale din nordul Africii, Asia și Australia, cu frunze mici, dispuse față în față, și flori frumos mirositoare, a căror culoare variază de la alb la roșu. Este cultivată pentru colorantul obținut din frunzele uscate și zdrobite și ca plantă ornamentată și medicinală. Colorantul numit și el „henna” are o culoare roșcat-maronie și este folosit la vopsirea părului, ca tatuaj și drept colorant industrial. Atenție deci – Henna colorează roșu. Toate celelalte nuanțe de henna sunt create prin amestecarea ei cu alte plante ce colorează. În comerțul internațional, există trei sorturi de henna: verde, neagră și neutră, dar compoziția lor nu este întotdeauna clară. Henna verde este fabricată din frunzele tinere de henna, dându-i o culoare intens roșie sau roșu-brună. Henna neagră poate fi o hennă cu un conținut crescut de lawsonă în frunze (fiind și cea mai scumpă), dar poate fi de asemenea o hennă amestecată cu frunze de indigoferă sau cu un compus chimic – parafenilendiamină (PPD) pentru vopsirea parului în negru. Parafenilendiamina poate provoca reacții alergice cutanate grave și arsuri ale pielii. Henna neutră pot fi o hennă de calitate inferioară, dar uneori acest termen este folosit pentru a indica orice colorant natural de păr, de exemplu frunzele de Senna italica, care nu conține frunze de henna. Chimie Principiul colorant găsit în henna este lawsona sau 2-hidroxi-1,4-naftochinona (naftalendiona), care este prezentă în frunzele uscate la o concentrație de 0,5-2%. Acesta se fixează puternic pe proteine, ceea ce face vopsire foarte rezistentă și durabilă. Alți compuși chimici ai hennei sunt flavonoidele (luteolina, acacetina) precum și acidul galic, care contribuie în calitate de mordanți organici la procesul de vopsire; glucidele (gelatina vegetală, mucilagiul) conferă pastei de henna o consistență dorită pentru a se fixa de păr și pot astfel juca un rol în pătrunderea lawsonei în păr și alte țesuturi. Tulpina conține cantități variabile de taninuri. Prin distilare cu vapori, florile dau 0,01–0,02% ulei esențial (ulei de hennă), care conține în principal α- și β-ionone, care pot servi ca bază în parfumerie. Semințele conțin aproximativ 10% de ulei nesicativ vâscos, compus în principal din acizi oleic, linoleic și stearic. Acest ulei nu are nici o importanță comercială, dar este folosit de exemplu în Uganda, pentru a unge corpul. Henna are proprietăți antiinflamatoare, analgezice și antipiretice, dar poate avea și efecte secundare ca anemia hemolitică în caz de deficit de enzima glucozo-6-fosfat dehidrogenază. Testele efectuate pe șobolani au arătat ca extractele din scoarță au proprietăți hepatoprotectoare și anti-oxidante. Extractele din henna prezintă de asemenea proprietăți moluscicide și tripanocide. (sursă – Wikipedia) De ce am ales eu henna și ce beneficii a avut asupra părului meu? Am ales henna pentru că nu am vrut să mai ales compușii chimici din vopselele clasice. Se potrivește unui stil de viață mai holistic, mai naturist, unde îți faci propriile cosmetice din ingredientele pe care le vezi, le cunoști și poate le-ai crescut chiar tu în grădină. Sau cel puțin, știi bine totul despre sursa lor. Am observat încă de la prima aplicare că acoperă firele de păr despicate – sau mai bine zic capetele despicate. De tot! A fost o vreme când mi-am crescut părul cam de la umeri la jumătatea spatelui în timp record, doar pentru că nu a mai trebuit să îl tund și nu se mai tocea, rupându-se. Henna a acoperit de fiecare dată toate stricăciunile. Strălucirea părului vopsit cu henna este atât de fermecătoare! Știu că strălucește și cel vopsit cu vopsea chimică, dar se duce după primele spălări. Cu henna, rămâne acolo. Părul meu a devenit mai des cu henna – am avut la un moment dat o porțiune pe scalp unde părul căzuse cu totul. Cu multă ambiție și henna lunar, părul a început să crească și să fie mai bogat, firul mai gros, cum se spune… „ca la cal”. Cum ne vopsim efectiv cu henna Vopsitul cu henna este un procedeu mai deosebit și de multe ori nu putem să îl facem singure, decât după câteva repetări în care am experimentat cu textura și… mizeria care se face în camera în care ne vopsim. Pentru că este un amestec de frunze mărunțite, amestecul obținut pentru vopsire va fi mereu sub formă de…noroi. Un noroi gros și dens, care miroase a fân cosit. Pregătită să afli mai mult? Ce henna să aleg? Dacă vrei să te vopsești cu henna, ai nevoie de câteva ore la dispoziție sau posibilitatea de a sta peste noapte cu amestecul în păr. Timpul minim de stat cu ea este de 30 minute, iar cel maxim…nu prea există. 3 ore este de ajuns, dar dacă reușești o noapte întreagă, părul îți va mulțumi și printr-o culoare mai profundă, și prin efectul terapeutic ce a cuprins cu adevărat toată cuticula părului. Ce se întâmplă în atât de multe ore este că planta oxidează, formând culoarea arămie mult iubită. Cu cât o ții mai mult pe păr, cu atât oxidează mai mult, nuanța fiind mai profundă. Există acum pe piață Henna – 30 minute – am căutat puțin și am experimentat cu ea – are anumiți oxizi care ajută ca acest timp să fie scurtat tocmai pentru că oxidează … Continuă lectura Henna, planta mea miraculoasă