Îmi torn în ceașcă cutezanță
Deplină, dependentă, învolburată,
Ca să îmi tulbur cafeaua și să o transform
În otravă
Pentru că e mai ușor să credem în rău uneori
Decât în adevăr
Și libertate.
E atât de plin de el în jur încât îmi pare
Că orice altceva ce nu este el
E demn de suspiciune.
Și totuși, există pe fiecare frunte
Un rid anume care mereu hotărăște pentru noi.
O cută de rebeliune
Care vrea să urmeze firul roșu
Al Sinelui.
Nu acoperiți cu operații estetice
Ridul cutezător
Al Curajului.

Share: