First love

Când creșteam, ne-au spus cine să fim.
Și când le-am îndeplinit dorința,
Modelând aluatul proaspăt, neștiutor,
A fost liniște.
Am iubit liniștea aceea.

Când am iubit prima dată, așteptările
Au creat în noi o tânjeală
După valențe pompoase care să aducă liniște între noi.
Și când ne-am ajustat, ca să fim iubiți,
A fost liniște.
Am iubit liniștea aceea.

Când am dorit să ne dăruim lumii,
Prin muncă
Și expunerea darurilor noastre interioare,
Neprețuite,
Ne-au spus că doar stereotipurile aduc valori materiale
Și ne-am îndoit aripile, am tăiat visele,
Ca să intrăm în cutie.
Când am primit bani pentru standardele lor mici,
A fost liniște.
Am iubit liniștea aceea.

Când am înțeles că nu alții trebuie să ne spună ce facem
Și cine să fim,
Am început să citim cărți
Despre cine să fim.
Diverse, cu subîntelesuri care
Ne-au făcut să ne simțim înțeleși
De alți oameni care le-au scris
Sau de alții care le-au citit.
Și am făcut întocmai cum era acolo expus
Ca să nu ne mai expunem singuri
Că doar
A ieșit rău înainte.
Și dacă am făcut ce am citit în cărți,
Ca la carte,
A fost liniște.
Am iubit liniștea aceea.

Și totuși, lipsește o liniște anume,
Cea care nu are nevoie să fie pompoasă,
Cea care tace, nedorind confirmare.
E linștea găsirii de sine fără să fie conformă
Cu ceilalți,
Fie ei oameni sau slove.
Liniștea certă care mulează cărțile după ea,
Nu pe ea după cărți.

Am iubi liniștea aceea-
Și poate că abia atunci
Am iubi pentru prima dată.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *