Dincolo de orizonturile energiei inepuizabile

Pe nevazutele vazduhuri ale tacerii s-a lasat noaptea de ceva vreme. Nu s-a mai auzit tipenie de suflet cantand printre salcii sau prin dormitoare pline de povesti de dragoste. A incremenit totul exact in ziua de 3 noiembrie 2017, cand intreaga planeta a inghetat din cauza unei explozii pe planeta Mercur, surzind jumatate de sistem solar.

De atunci, nimic nu mai pulsa viata. Nu mai cracneau cerurile de berze si apele de sturioni, iar pamanturile erau acoperite de trupuri inghetate ale oamenilor ce isi traiau firesc ziua, atunci cand valul de rece a rabufnit peste toata zarea. Nu auzeai nici sufletul vantului macar. Valurile oceanelor erau si ele inghetate, crispate de nebanuitele planuri ale Universului.

Nava spatiala se apropie agale, cu un suier asurzitor, navalind cu lumini si galagie pe pamantul tare si rece. Dupa cateva minute, iesira din ea trei fiinte foarte umane, cu priviri la fel de reci ca si pamantul pe care paseau. Ochii le erau injectati cu cerneala aproape, fara diferente intre iris si partea alba a ochiului. O negreala tulbure, ca o lentila inspaimantatoare de la Halloween-urile goth. Si stupoare, vorbeau in limba omeneasca…

– Nu stiu cat o sa rezistam aici, nu-i deloc incantatoare privelistea. Mai bine ne intoarcem acasa.

– Ne intoarcem dupa ce culegem gandurile care au mai ramas.

Culegeau ganduri si energii puternice ramase in sufletelor celor inghetati. De ce? Pentru ca faceau parte dintr-o rasa superioara omeneasca, mult evoluata pamantenilor, care intelesese cum sa foloseasca energia existenta in atmosfera, erau maestri ai legii atractiei si manuiau gandurile si efectele alegerilor lor precum un bucatar manuieste preparatele inainte sa se apuce de o reteta. Ei planuisera explozia de pe Mercur, pentru a-si reface resursele de energie de pe planetele sistemului solar, intorcandu-se apoi dincolo de orizont, in galaxia Nemeris, unde s-au stabilit acum cateva sute de ani lumina.

Umblau printre cadavrele inghetate cu gesturi firesti  si deloc grijulii cu trupurile lor criogenate. Nu stiau insa ca de undeva, din spatele unei porti inchise, cineva ii urmarea indeaproape. Un copil blajin, teribil de speriat, care supravietuise inghetului din cauza faptului ca tocmai taiase lemnele pentru iarna si s-a ascuns in pod, pentru a le depozita. Odata cu frigul exploziei, a aprins toate lemnele si a pastrat caldura. Se afla la ultimele vreascuri si stia ca e singurul supravietuitor.

Citise despre ei intr-o revista de S.F. si vazuse multe filme care il facusera sa se gandeasca la fiinte ca ei de mii si mii de ori. Era fascinat intr-un fel de capacitatea lor de a nu simti nimic si de a tranforma Noua Gandire Spirituala a secolului XXI intr-un invers machiavelic, pentru a detine, treptat, fraiele Universului. Oare ar merita sa ii combata? Si daca da, pentru cine? Pentru un Pamant nou, isi spuse in soapta. Ar fi inceput totul din nou, avea toate cartile Marii Biblioteci la dispozitie, putea recrea rasa umana din celulele celor ramasi. Insa cum sa invinga nepamantenii ce parca ar fi vrut sa distruga si putinul ramas, chiar in seara aceea? Deja totul parca suna a scenariu de film… Da, de fapt poate ca daca ii va reusi planul, va face chiar si un film despre asta… cum suna oare „Beyond Skyline”? Pentru tot ceea ce a fost candva dincolo de orizont si nu mai este…

Stia ca trebuie sa redea energia pamantenilor si posibilitatea lor de a alege din nou, sa nu isi mai tina stransa energia care poate schimba totul. Au prea multa, e prea necosumata, de aceea au facut asta! De aceea explozia programata, de aceea sosirea navei lor… Totul doar pentru ca avem prea multa energie perfecta si datatoare de viata si creatoare de scopuri care a ramas nefolosita in noi! Dar cum sa scape de intrusi? Deodata, auzi cum suna, in surdina, un telefon mobil… Ca prins vis, raspunse.

– No, esti gata de film? Eu m-am imbracat.

Era buimac. Visase.

– Mergem la „Beyond Skyline”? Azi e trei!

Isi puse ochelarii si se vazu in casa lui, cu toata familia zumzaind prin camere. Pe ecranul laptopului ramase inca trailerul de la film, pus pe pauza. Trase pe el primul hanorac si porni spre cinema.

– Unde pleci? il intreba Miriam, cea mai mica dintre surorile lui.

– Sa-mi epuizez energia si sa aleg altfel, spuse el zambind, si inchizand usa in urma lui.

N.B. Acest articol a fost scris pentru competitia Super Blog 2017

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *