Din dragoste pentru Vintage

Vintage, o fascinație cutremurătoare pentru trecut. O iluzie efemeră de a aduce înapoi ceea ce a fost cândva, sau un elogiu etern pentru valorile de mult apuse?

Mă mistuie teribil să văd și să ating tot ceea ce este de demult. Se numește antichitate dacă are cel puțin 50 de ani de așteptat cuminte pe raftul cuiva, sau mai multor câțiva. În speranța că și eu mă voi numi la fel la 50 de ani și că valoarea mea va crește considerabil după aceea, mă declar vintage, deocamdată. Sau cel puțin, retro.

Maniere vintage, ținute vintage, educație vintage, și frumusețe vintage. Vintage până în măduvă pentru că moralitatea a ajuns vintage și ea. O mentalitate susceptibilă de eșec înconjoară tot cotidianul tumultuos, excentric, electrizant. Cuvântul obișnuia să fie precum un vin bun – cu cât mai vechi, cu atât de prețios când este ținut. Acum, cuvântul e ca o bere ieftină, care nici măcar nu a auzit de hamei.

Desuetă, da – mă declar desuetă. Învechită pentru trendurile moderne, fie ele chiar și trenduri retro. Nu-mi place să iau doar ce îmi convine din Bun. Ar trebui luat cu totul, cu munca din spate, cu zbatere, cu plămădeala… Din tot ce era valoros, a rămas doar un fel de idee de perle multe la gât, și acelea de plastic. E 3 lei un șirag la magazin. Industria te ajută să te prefaci. Dar oare o doamnă din trecut cât de minunată trebuia să devină pentru a merita măcar o perlă? Cât de pură în simțiri, ca să fie asemănată acestei rarități?

Muzica. Downloadăm în neștire, tot ce merge în mașină sau în Winamp. Dar ținând un disc de vinyl pe palme, cu o piesă sau trei pe el, îmi dau seama ce strădanie stă în spate. Ce mult se asculta o melodie atunci, ce deșirată era ea în mii de momente, pentru că era oferit atât de puțin. Cred în abundență, dar oare puținul care explodează de esență nu este el mai abundent?

vintage-diva-sings

Feminitatea. O stare limpede, conștientizată, educată. Imposibil de contrafăcut și de copiat. O construcție, o evoluție de sine în ceva mai diafan și mai puternic decât ieri. Azi, feminitatea se cumpără. Se află la orice supermagazin și se injectează o dată la 6 luni. O stradă are cel puțin două saloane, făcute la indigo, cu servicii mediocre pentru un sine mediocru. Iar pentru cele ce caută excepționalul în profunzime, se găsește mereu nod în papură. Excelența e prea greu de înțeles. Mediocritatea aduce bani, pentru că destulă lume vrea să rămână în ea, urcând-o la rang de fashion. E la modă să fii comod.

12991020_595541107275298_5703706706975093191_n

Dragostea de demult. Suavă, respectuoasă și plină de modestie. Cel puțin, ca piloni de principii și expresivitate interumană. Unele lucruri nu se schimbă niciodată, dar cred că s-a pierdut pe drum o gentilețe aproape etică.

15822670_738073473022060_5812451256264240097_n

Vintage, o fascinație cutremurătoare pentru trecut. Dar nu pentru că nu vreau să trăiesc în prezent. Ci pentru că nu mă regăsesc deloc în superficialitatea glossy a lumii, pe care se așează gălăgios reflectorul mințirii de sine, creând un spectacol grotesc în fiecare zi.

Așa că vintage.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *