Diferența între a Cânta și a TE Cânta

Lumini, reflectoare, scări, scenă, ochii pe tine! În lumina așteptării tuturor, te ridici în fața lor, într-o ținută de poveste, și fundalul tău muzical se deșiră precum norii, primăvara. Dar ce e în sufletul tău? Ce se întâmplă în inima unui cântăreț? Dar în inima unui artist? Mi-e teamă că vorbim de doi oameni diferiți…

A Cânta

Dai din corp odată cu ritmul, pentru că firescul lucrurilor spune că trebuie să te miști în felul în care îți dictează muzica. Zambet larg, ca la concursurile de dans modern, pe tot parcursul piesei (dă bine și ajută și la tehnica vocală). Versurile se deșiră unul din altul melodios, fără greșeală și cu conștiinciozitate. Orele de pregătire își spun cuvântul. Îți place să fii acolo sus, deasupra tuturor, să fii privit și adorat. E nu numai plăcut, dar și distractiv, interacționezi cu ceilalți de pe scenă, cu cei din sală (dacă se pretează). Totul iese bine și aplauzele te înnobilează.

A TE Cânta

Te naști din nou odată ce ai ajuns pe scenă. Te cobori în tine precum prima zi pe lume. Cauți lumina interioară izvorâtoare de Totul, pe care o cauți parcă de milenii – să fie cât mai adevărată, să fie cât mai vie și mai transparentă. Nu e despre tine, nu a fost niciodată – este despre ceva mult mai înalt și mai profund. Simți de parcă rădăcinile pământului se suie pe picioarele tale și fruntea cerului o atinge pe a ta. Nu mai contează machiajul și nici pantofii, căci în loc de ei – ai frunze, iar pe ochi porți coroana universului. Toți văd pantofii încă, dar simt miezul pământului în vibrația ta. Trăiești versurile de parcă este ultima ta zi pe lume. Pulsezi odată cu fiecare semnificație adâncă a muzicii sau a cuvintelor. Simți când cineva din public tresare cu tine. Oamenii au ochii plini de lacrimi și uită să aplaude când s-a terminat melodia.

…Nu știu încă ce își dorește lumea de la un artist sau de la un cântăreț.

Majoritatea ce sunt pe scene în ziua de azi nu reușesc să fie nici ce am descris în primul exemplu,prestația lor lăsând de dorit dintr-un punct de vedere sau altul, ori din mai multe…și totuși sunt acolo, își câștigă existența din asta, deși nu simt nimic decât bucuria faimei, dar nu și inima bătând în ritmuri ezoterice.

Puțini înțeleg a doua variantă și și mai puțini o agreează. Există o linie fină între cele două, pe care cred că am atins-o doar o dată, în rest m-am cântat mereu… Linia fină a fost un succes absolut, iar a mă cânta a fost puțin încețoșat pentru oameni în general.

Unii, totuși, au trăit-o cu mine, devenind rădăcini și universuri. Pentru aceia eu nu mă voi opri niciodată să exist. Atât de necomercial, atât de obscur și perfect. Singura modalitate în care un cântăreț devine artist. Chiar și pentru 3 minute într-o eternitate.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *