Deşirări

Nu gasesc nimic bun uneori. Imi pare incrancenarea atat de sloboda, atat de imprastiata, si totusi atat de concentrata incat ma desir. Ma deranjeaza glumele, bunatatea exagerata, dragalaseniile virtuale ale oamenilor intre ei, totul pare doar fals si atat. E usor sa fim, pe internet. Si la naiba, e atat de greu unor sa fim in realitate. Doar sa fim, atat.
Imi caut o liniste seaca ce pare sa nu aiba nici inceput nici sfarsit. Macar de-as putea-o apuca de coada sau de cap, s-o sorb in inghitituri mici si sa ma transform in ea. As vrea sa tac. As vrea sa se taca in jurul meu. As vrea sa nu vorbim doar ca sa umplem tacerea. As vrea sa ne iubim tacand. Sa se simta doar energia, asa. As vrea sa nu mai fiu impotriva a atat de multe lucruri, si infricosata de miliarde altele.
S-au adunat atatea lupte, cataclisme sufletesti, apocalipse, schimb in continuu ceva la starea mea, la atitudinea mea, la reactiile mele. Ma educ prea aspru si imi dau singura o stare captivant de obositoare. Mi-s obositoare. Si ajung obositoare pentru atat de multi incat mi-as dori, din nou, doar sa tac. Nu stiu daca inteleptii cand se izoleaza in munti o fac din necesitate, din groaza, din intelepciune sau pentru ca pur si simplu nu mai au nevoie de lumea asta materiala. Categoric nu e vorba de asta. Nu e ca nu am nevoie de ea. Nu o mai inghit.
Urlu in capul meu in continuu. Ma vad in vieti anterioare cum am fost judecata, legata, dezbracata in piata publica si ucisa pe rug intr-un final doar pentru ca sunt altfel. Ca nu ma supun. Am luat cu mine inca o stare anume de soiul asta. Nu mai ma pot supune. Orgoliilor, statuturilor, pretentiilor. Ori sunt mult prea sensibila pentru infinit de multe situatii. Si nu stiu daca ar trebui sa fie asa sau altfel. Nu stiu daca doar am inceput sau macar sunt in paine si sa zicem ca ma calesc. Nu stiu cum e asta cu calitul. Probabil ca mintea mea are multe defecte, care se manifesta in comportament. Poate ca chiar stric lucruri din cauza asta, sau le umbresc. Poate ca chiar am nevoie de o alta acomodare cu viata, cu oamenii, cu societatea. Pot sa jur oricand ca am trait in pestera pana acum jumatate de an. Nu degeaba isi gaseau toti in mine sursa de cald, de liniste, de frumusete, de rabdare, de voiosie. Eram prea libera. Prea linsitita. Prea … ?
Nu stiu din ce m-a oprit accidentul ala. Nu stiu cum sa inteleg greutatile, provocarile, adevarurile dureroase. Uneori ma ajung. Uneori vreau sa fiu doar o fata simpla care nu intelege nimic din lumea spirituala, artistica, care nu e profunda, care e doar… dar din fericire imi trece repede. Pentru ca am o misiune.
Mi s-a spus sa scriu mai mult pe blog. In capul meu am spus ca eu nu scriu daca nu am nimic valoros de daruit. Blogul asta a fost facut sa aiba un fel anume de energie. Acum nu o am. Nu am nimic de daruit. Scot cu clestele frumusetile din mine. Dar am acceptat provocarea. Asa ca arunc cu oricata cianura si cenusa am. Nu-s Phoenix, doar ard si eu, de mai multe ori pe zi, si nici nu cred ca-mi cresc alte aripi. Raman cu ele asa, ciuntite, arse, negre, ciufulite. Nici nu stiu de ce vad toti ca-s albe, mari, si primitoare. Eu nu le vad.
Si daca vi se pare ca-i un post prea negru, tratati-l ca pe o destainuire intr-un cabinet de terapie. Doar ca public. Poate unii dintre voi stiu ce inseamna sa te silesti sa faci lucrurile asa, doar ca sa nu iti mai fie frica de ele.

You may also like

3 comentarii

  1. Draga mea, tocmai ai daruit sufletul tau, celor care vor sa-l primeasca. eu am primit normalitatea omului care esti si divinitatea fiintei spirituale ce se odihneste in tine. Eu am observat ca ma revolt fata de acel trebuie sa ma conformez insa ma supun la aceeasi necesitate de a corespunde. imi impun targete prea multe si prea deodata. asta am observat si de aici plec, ascultandu-mi corpul si mintea. mi-am cerut prea mult in prea putin timp. si acum pentru ca ma iubesc si ma onorez, imi dau timp si voie sa fiu asa cum simt. sper sa te ajute macar un gram ce am scris aici. 🙂

  2. Domnule…Anonim…multumesc de aprecieri!Din pacate nu va pot ajuta cu acel extract, nici eu nu identific despre ce este vorba, imi pare rau.Sarbatori minunate si dvs !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *