Convergence

Ai un sarm cutremurator-
Abia indraznesc sa iti privesc ochii uneori, de teama sa nu le frang culoarea.
Imi las uneori fruntea sa cada peste febra ce o lasi pe respiratia mea-
Si nu stiu daca raman cu capul plecat de emotie sau doar ca sa ies din cele 5 simturi si sa le las pe celelalte stapane.
Se aduna toate cristalele de apa din mine ca sa se insire una cate una la gatul tau-
Si ca sa astepte sa le cuprind pe toate in palme si pe buze.
Nu stiu unde sa incep sa pasesc pentru ca stiu ca te doare piciorul si nu vreau sa obosesti urmandu-ma.
Nu stiu cum sa iti trimit aripile mele ca sa nu trebuiasca sa treci prin ce iti e dat sa treci singur.
Nu stiu cum sa te fac sa afli de tot ceea ce va urma candva, dar atat de curand incat nici nu o sa avem timp sa ne deosebim culoarea ochilor care… nu se poate deosebi.
Mi-e dor de niste maini mari pe care inca nu mi-am asternut obrajii, insa a caror caldura ei o simt deja in fiecare clipa.
Iti scriu in secret si iti vorbesc in gand atat de mult incat ti s-ar face ochii negri de la atata citit-
Dar suntem atat de cameleonici impreuna incat stim doar noi asta.
Nu ma grabesc sa ajung la tine, pentru ca sunt deja acolo si esti deja aici.
Ce nu este magie, nu este adevarat, si deci…nu imi este necesar.
Hai sa dormim in hamace mici si in corturi mari si sa cantam cantecul eternitatilor.
Azi, maine, oricand – tu m-ai invatat ca nu exista timp.
Si nici spatiu, si nici imposibil.
Daca am putut respira acelasi aer macar o data
Stiu ca vom respira tot aerul candva
Impreuna.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=smuJnnXEd3Q]

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *