Colivistica

Înțelege-mă, când începe să se întample ceva
Ceva ce numai tu poți da frâu liber să se creeze,
Ai cucerit Creația. Ești din nou în ziua 1.
Ești la dreapta Tatălui, încercând să înțelegi
Că poți fi aici ori de cate ori respiri.

Înțelege-mă, că dacă vrei tu să se termine,
Lumea ia foc din rădăcini
Și se evaporă cu tot cu oceane, sucombând munții.
Ești făcut să poți ține frâiele
…dar doar în universul tău.

Înțelege-mă, poți să te ridici si să pleci din tine,
Din oricare tine pe care le-ai carat în spate,
Cu orice cruce creată de tine pentru tine.
Ești liber pentru că tu te eliberezi-
Păsările nu știu zbura în colivie.

Înțelege-mă, nu ai nevoie de armură și de sulițe,
Si nici de razboaie grele pentru pace.
E de ajuns să apeși un buton și să zici – Haide.
Știe singură să vină și să se cuibarească
Pentru că prima lege a Creației este Alegerea
Iar Alegerea, fără Libertate și Pace în ea,
Crește din nou o colivie
Deși cea veche s-a facut scrum.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *