„Marchiza”, cum m-am denumit ca scriitoare, pentru că am încă modul acela metaforic, boem și aristocrat de a pune cuvintele laolaltă, cumva cum  în 2018 nu mai e pe trend, este de fapt cântăreață. Studiez vocalitatea clasică de la 16 ani, așadar de 13 ani acum. Am urmat studiile Școlii Populare de Arte Tiberiu Brediceanu Brașov, Conservatorul Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj și Masteratul Stil și Performanță în Interpretarea Vocală la Universitatea Transilvania, Brașov. Iubesc, respir și trăiesc prin muzică clasică, care și-a găsit apoi răsunetul în muzica veche a anilor 60 pe care o cânt cu dragoste în localuri și în muzica rock (simfonic), unde îmi depun ofrandele ca solistă a formației New Proscenium. A fi Artist în 2018 în România este o provocare incredibilă, răscolitoare, uneori imposibilă. Și totuși, a nu fi unul atunci când ești construit astfel, este asasinare. Așa că, pe lângă trenduri, blitz-uri, task-uri și propoziții care încep cu Trebuie și se termină cu Factura emisă la data de…., sunt Artist. Prea puțină lume înțelege că un artist e făcut dintr-un aluat special și are nevoie de medii speciale de a supraviețui, de a se dezvolta, de a conversa, de a respira. Noi simțim altfel, mereu prea mult, prea tare, însă doar așa putem să ne dăruim pe scenă, pe hârtie, pe pânză… Aș putea spune că mă simt de pe altă planetă 80% din timp, dar nu am voie să exprim asta de față cu lumea. Mă retrag în lăcașul meu numit Acasă unde pot să fiu atât de sensibilă cât vreau eu. În rest, e periculos și nu are sens, doar te expui în zadar la atacuri. Oamenii abia așteaptă să lași garda jos – n-o face. Mai bine du-te acasă sau într-un beci de studiu și stai cu nasul într-o gamă Sol Major sau un parfum de pian.

Uleiurile esențiale au intrat în viața mea chiar în mijlocul unei tragedii (grecești) clasice – o viroza respiratorie ce m-a împiedicat să îmi dau examenele de canto din prima sesiune a anului II de Master. O epopee dramatică de care nu vreau să îmi amintesc, ce s-a lăsat cu vinovăție, regret și restanțe. În orice caz, atunci am avut epifania supremă – soluțiile pot fi la fel de boeme ca mine, la fel de subtile ca tot ceea ce eu sunt și simt. Uleiurile au darul de a intra acolo unde eu poate încă nu înțeleg și nu concep, ele se duc acolo unde este nevoie, unde rezonează magnetic cu ceea ce corpul, mintea și emoționalul are nevoie. Încă mai cred că știm prea puțin despre ce e vorba în noi, însă mă bucur că ele știu. Că Natura știe. Că Dumnezeu știe. De atunci, le-am luat cu mine pretutindeni în turnee, la examene, la înregistrări. Au fost compania mea în oboseală, stres, tensiune, durere, neîncredere, dezamăgire, speranță, rugăciune, extaz, epifanie, creație. Ar fi greu să enumăr câteva uleiuri pentru cântăreți, așa cum mi-am propus inițial atunci când am început să scriu acest articol. Adevărul e că povestea mea cu ele este la fel ca atunci când scriu- mă apuc cu un scop și apoi intru în profunzime și îmi dau seama că e mult mai intens și mai mult de spus, fiindu-mi imposibil să descriu în detaliu totalitatea pe care aș vrea să o cuprind și să o redau. Voi încerca totuși să povestesc despre uleiurile care chiar au fost acolo prezente pentru mine ca și cântăreț.

  1. Frankincense (Tămâia) – mi-am făcut o lege că nu scriu scrisori și nu înregistrez piese fără tămâie pe gât, tâmple, ceafă, inimă. Mă ajută să intru într-o stare profundă de introspecție și adevăr, să mă separ cumva de agitația înconjurătoare și să pot să aud mai mult ce simte și ce vrea sufletul meu să transmită. E o unealtă prețioasă, pentru că uneori chiar îmi e foarte greu să mă rup de realitatea cotidiană pentru a fi ceea ce de fapt sunt, anume artist.
  2. Lemon (Lămâie) – da, știu, simpla lămâie. Așa am zis și eu la început, însă nu e așa. Lămâia o pun, în cantitate de o picătură sau două, într-o linguriță de miere, dimineața, în fiecare zi. Simt că îmi curăță gâtul de impurități, că îl dezinfectează, că îl face liber și vine ca un panaceu pe eforturile mele vocale ce uneori le simt. La fel și când parcă începe să mă doară gâtul, iau mierea cu Lemon de 3-4 ori pe zi și o tratez fără să se dezvolte în răceală.
  3. Orange (Portocală) – e mereu în apa mea de pe scenă. Senzația ușor dulce mă ajută la glanda salivară, care nu lasă gâtul să se usuce așa repede. Îmi e foarte de folos mai ales când am mult de cântat (cu formația stăm pe scenă mai mult de 2h) pentru că mă face să mă simt foarte fresh și capabilă să duc actul artistic până la capăt.
  4. R.C.(Respiratory Calming) și Peppermint (Mentă) – R.C. îl pun mereu pe nări și la baza nasului când am de cântat, fie studiu, corepetiție, examen, audiție, concert. Îmi desfundă nasul și simt că pot lua și folosi aerul altfel. Mă face să fiu mai prezentă și mai vie. Îl folosesc de asemenea și când am nasul înfundat, dar de această dată prin inhalații de 3x/zi timp de 10 minute. Desfundă tot, chiar și sinusurile pline. Peppermint la fel, îmi redă oxigenul la nivelul creierului și pot fi mai mult aici, mai focusată, mai energică. Peppermint îl folosesc și când mă doare capul și are efect garantat de fiecare dată sau atunci când fac mișcare, să nu îmi dau duhul la exercițiile tip cardio.
  5. Thieves – pentru că răceala și starea de boală este o tragedie pentru cântăreți (nu e bine să cânți pe răceală, dăunează corzilor foarte mult în timp) și poate să îți saboteze concerte importante, eu prefer să investesc în imunitate. Pun Thieves în talpă și în diffuser cât de des pot, dar mai ales în perioade sensibile, ocupate, stresante.
  6. Combinația Cypress/Pine + Lemon + Cedarwood – pe care am descoperit-o de curând – îmi aduce aminte de starea mea preferată de a sta în pădure și a respira natura. Mă ajută mult la deconectare și la aducerea aminte că fac parte dintr-un întreg minunat, în care lucrurile au sens deși eu nu înțeleg acum. Este o combinație de uleiuri foarte bună pentru redarea încrederii, credinței în ceva mai mult decât tu ești, minimalizează ego-ul.
  7. Valor (eu am avut Valor II) – imposibil să povestesc destul despre ce face Valor pentru mine. Dar o să fiu scurtă și la obiect – redă încrederea în propriile forțe, îmi dă curaj, mă face să mă cred destul de tare să fac orice atunci când pe interior mă simt sleită de puteri. Dă peste cap oboseala, dubiile, gândurile negative. În plus, are o putere tămăduitoare de a mă liniști foarte tare când sunt agitată, iar eu sunt agitată des – pe dinăuntru, căci doar în cazuri acute las să se vadă și afară.

În plus, vreau să vă spun că beau multă apă (e un exercițiu de educare), 2-3 litri pe zi. Cânt altfel dacă beau apă, funcționez altfel, mă mișc altfel, gândesc altfel.

Din lumea celor care nu cuvântă exact ceea ce simt, sau cuvântă doar metaforic și subtil, vă transmit o reverență adâncă.

Share: