Prima luna cu bebe a fost răvășitoare, în toate felurile. Schimbările s-au încălecat unele pe altele, precum încaleci un cal fermecat, încă sălbatic, într-o după-amiază de vară, ca să străbați zările. Ne-au luat la galop zilele, nu am știut cum să ne înțelegem ochii din oglindă. Într-un fel, am încetat să existăm în modurile în care am știut să existăm până acum. Nu pentru că n-am știut cum să gestionăm timpul (deși e perfect în ordine să nu știi să o faci), ci pentru că nu te aștepți deloc la ce va urma după o sarcină, fie ea armonioasă sau plină de provocări (ca a mea).

Nu contează câte cărți citești, clasice (What to expect…) sau super moderne, de parentaj blând. Nu contează pe câte grupuri de mămici ai intrat, ca să urmărești sute și sute de conversații, gândindu-te că poate una din întâmplările lor ți se va aplica și ție, și că ar fi mai bine să știi, decât să fii luat prin surprindere. Nu contează blogurile, articolele de specialitate. Deși, desigur, totul contează la nivel rațional, informațiile sunt acolo.

Dar nimic din toate astea nu te pregătește pentru primirea în brațele tale și în viața ta a unui bebeluș neștiutor și totuși perfect precum o pânză albă, dăruită de Dumnezeu pentru a da testul suprem – ce faci tu când poți crea orice, în alt om? Un dar neprețuit și o responsabilitate covârșitoare – de a sădi semințele în cineva care este pământ nou.

Categoric, nici o carte și nici un sfat nu te pregătește pentru pământ proaspăt din Eden.

Iată ce am învățat despre mine în prima lună cu bebe:

  1. Că pot dormi foarte puțin și totuși să pot face totul la fel ca înainte de multe ori
  2. Că pot dormi foarte puțin și uneori nu mai pot la fel ca înainte, dar este în regulă și nu mă supăr pe mine, mă iert și îmi ofer răbdare
  3. Că chiar dacă te trezești noaptea, ziua și în fiecare clipă pentru altcineva, puterea nu scade, ci crește
  4. Că sunt în stare să mă uit o dată la 3 minute la un bebeluș să verific dacă respiră, chiar dacă abia țin ochii deschiși
  5. Că trupul unei femei e atât de minunat creat pentru bebeluși
  6. Că bebelușul tău știe cine ești deși nu știu nimic despre lume, iar asta va întrece orice confirmare ai dorit vreodată de la cineva
  7. Că indiferent cât de multe schimbări sunt, dragostea, aprecierea și recunoștința pentru soț rămân de neînvins și dacă ești destul de prezentă, cresc exponențial
  8. Că chiar dacă mereu am vrut să le fac eu pe toate, a ruga să fiu ajutată nu m-a făcut mai puțin decât sunt, din contră – m-a făcut mai activă, mai odihnită și mai dornică să mă mulez după schimbările ce au invadat totul
  9. Că sunt momente când vrei să stai în baie să refulezi, să plângi sau să pui capul pe perete ca să simți rece, tu leoarcă după mult legănat – și este perfect în ordine să ai momente de singurătate pentru catharsis.
  10. Că nu există limite la cât poți iubi și ce poți iubi.

Abia aștept tot ce vine. Chiar dacă sunt răvășită, mi-e frică, mi-e drag, mi-e cald, mi-e tot…

Dar știu că și ție ți-e tot, dragul meu bebeluș. Și atunci merită.

 

Share: