Cântec Nou

Încălecate mi-s izvoarele de gând și

Purpură îmi este mintea ca o apă agitată

Atunci când mă atinge pe mână un cântec nou,

Renăscându-mă iar și iar din Dumnezeu.

 

Îmi amorțesc brațele și picioarele

Ca și cum m-a mușcat șarmul eternității,

Crezând, pentru o clipă,

Că nimic din ceea ce este vizibil mie, nu există.

 

Mă ridic cu picioarele de pe pământ

Și emoția din gâtul meu mă transformă în Înger,

Ca să pot să cânt cu Lumină și nu cu Voce,

Acel cântec nou menit să metamorfozeze

Tot ce întâlnește în calea lui.

 

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *