Cand vulcanii nu intalnesc nici macar tornade

Spurcate ti-s limbile de foc si au arsura care imi intoarce pe dos frumusetile
Pe care Doamne, le adun in manunchiuri atat de greu si cu osteneala,
Nu-mi place ce faci din mine si nu stiu nici de ce te las,
Macar pot sa ma bucur de decizia de a-mi renega alegerile.

Te-as scoate de tot din tot ce tin minte despre tine,
As da in schimbul a trei boabe de piper toate noptile in care am stat de vorba
Si ne-am ingropat senzatiile in vin rosu;
Nu merita vinul ala buzele tale suave si blestemate,
Uite, pur si simplu, vreau sa te scot din mine.

Nu stiu ce ancore ai infipt in pamanturile mele
Si ce copaci ai sadit, de ce au inflorit, de ce las sa vina inca toamna peste ele desi
Nici macar nu au rezistat cu adevarat iernii trecute.
Nu stiu ce aer m-ai lasat sa respir
Si nu stiu de ce inca ma infurie tot ce tine de tine.
Indiferenta e singurul leac si inca nu-i cunosc abordarile.
Merg pe calea ei dar in stanga si in dreapta am doar prapastii pline de lava
Si cand bate vantul, cad in ele si-mi ard hainele de tot,
Pana sa imi dau seama de fapt ca am cazut si sa ma ridic repede.

Ia-ti cu tine copacii de cires inca infloriti datorita unei calduri din tine
Pe care o negi si in care inca mai cred,
Ia-ti cu tine motivele, invartelile de cuvinte si de situatie, vorbele spuse pe jumatate,
Ia-ti cu tine vulcanii, ca sa nu mai am lava mereu langa mine,
Ia-te tot de aici,
Si da-mi drumul.
De tot.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *