Calatoria Talentelor, sau cum sa transformi un Vis

Visele au fost dintotdeauna domeniul meu preferat. Am muscat din ele ca dintr-un mar copt si suculent, pentru ca stiam ca tot ceea ce ele vor sa faca din noi este sa ne creasca. Am poftit la ele. Am visat la ele. Cine a spus ca nu poti visa la visele tale? Sau poate…la ale celorlalti? Asa cum muncesti, te straduiesti si respiri pentru ceea ce tu iti doresti teribil sa se intample, asa poti sa strangi pumnul tare de emotie, tragand nadejde ca cel de langa tine va reusi. Lumina celorlalti poate deveni si lumina ta, daca te implici.

Nu am facut niciodata voluntariat pana anul trecut, cand dintr-o intamplare total spontana, am ajuns sa fac un proiect de musical fabulos alaturi de colegii mei mai mici de la Colegiul National Doctor Ioan Mesota Brasov. Din dorintele lor de a face ceva „diferit”, de a urca niste trepte in ceea ce consta „timpul liber”al elevilor de la liceele de performanta din Brasov, s-a nascut „One Day More”, un musical compus de ei, cu mine aplaudandu-i la fiecare repetitie. Spectacolele le facem in Ianuarie, caci intre timp a devenit si proiect european in care s-a implicat Facultatea de Muzica din Brasov.

Anul acesta, dintr-un mic anunt pe Facebook in care un baiat pe care nu il cunosteam cauta voluntari „profesori de muzica”, s-a ajuns la o minunatie vie, pulsanda, care ma emotioneaza grozav si ma face sa ma simt parte a unei lumi care inca lupta pentru vise, si nu numai ale lor, dar si ale celor care viseaza in taina, fara sa spuna la prea multi. Rupy Gabor pe numele lui, presedintele Asociatiei „Zambeste pentru Viitor”, m-a abordat simplu, modest si cu mult bun simt. De obicei presedintii au altfel de vieti si de exprimari. Insa copilul din el a vorbit doar cu copilul din mine si am gasit un ragaz comun. Voia sa facem un soi de concurs pentru copiii talentati din Casele de Copii din Brasov si imprejurimi, intrucat el aflase ca tare multi dintre ei stiu sa cante frumos, sa danseze si sa deseneze, insa nimeni nu se ocupa in mod deosebit de acest aspect. Mi-a zis ca i-ar placea sa ii selectam si sa ii ajutam cu burse pe cei mai buni dintre ei, in urma unui concurs. Cauta pe atunci un prof de canto pentru copii care sa ii asculte si apoi sa ii indrume pe cei alesi. Am acceptat imediat. Am un impuls si o pornire plina de patima cand vine vorba de a aduce copiii in muzica, de a le arata ce inseamna arta, ce inseamna sa fii artist cu adevarat. Asa cum profa mea de muzica din liceu (doamna Enache Dorina) m-a ajutat sa imi construiesc increderea si aripile, asa mi-am dorit sa pot da si eu mai departe – oricand, oricui, oricum, insa cu toata implicarea.

Rupy s-a organizat repede – desi este prima oara cand organizeaza un eveniment. Am aflat repede ca el insusi a crescut la Casa de Copii si ca greutatile intampinate acolo l-au impulsionat sa faca ceva pentru fratii si surorile ce vin din urma, creand Asociatia proprie nu numai pentru cei care sunt inca minori, dar si pentru cei ce ies din Case si au nevoie de ajutor pentru a se putea realiza in viata. Stiam deja ca acesta este secretul Daruirii: a gasi durerile tale cele mai aprige si a le transforma in dorinta de a nu mai le vedea vii in viata altora. A schimba destinele prin faptul ca al tau te-a invatat ce doare. M-a motivat mult Visul lui Rupy. Am vrut enorm sa fac parte din noul proiect asa ca am pornit la drum.

Preselectia copiilor a avut loc in data de 1 Noiembrie la Centrul Cultural Reduta, unde nu am stiut sa spun prea multe, de emotie. Ne-am cunoscut, am plans alaturi de numerele lor in care au evoluat mai frumos decat multi copii care deja canta demult. Deliberarea nu a trebuit sa existe, in fond – pentru ca i-am ales pe toti sa participe la Gala, sa incerce sa isi confrunte emotiile direct pe scena, in fata colegilor, invitatilor, sponosorilor si…comisiei.

Au urmat apoi saptamanile ce inca se deruleaza, aproape o luna in care am incercat, in pofida tuturor obstacolelor, sa ne intalnim cu copiii si sa ii ajutam sa pregateasca un numar bun pentru Concurs. Ne-am intalnit online, offline, la diverse locatii, la telefon, prin mesaje, in toate felurile. Au fost emotii cu nemiluita, momente in care sufletul a iesit afara, dar si ambitia, fricile, neincrederea, dorinta de a renunta. Nu s-au lasat. Au biruit pentru ca Visul e mai puternic decat Frica, de fiecare data. Au simtit ca trebuie sa incerce totul, pentru a incerca sa dea aripi talentului care, fara de munca, se stinge precum cel mai frumos apus de soare peste ocean.

Intre timp, cu ajutorul zecilor de voluntari din toate domeniile, atat profesionisti de seama din Brasov, cat si copii, elevi si studenti, evenimentul a aparut online pe cele mai cunoscute site-uri de news, la stiri, si in emisiuni locale pretioase, care promoveaza adevaratele valori din Romania.

Pe aceasta cale doresc sa va invit pe toti pe data de 5 Decembrie, la Centrul Cultural Reduta, incepand cu orele 17.30, pentru a-i vedea cantand, dansand, pentru a va bucura de desenele lor expuse si pentru a fi incantati si de catre toti invitatii nostri. Evenimentul este unul caritabil, asadar o micuta contributie este binevenita, pentru a duce Visele mai departe. Invitatiile le gasiti la Asociatia Zambeste pentru Viitor (zona ITC), la cafeneaua Tipografia si cafeneaua HOF. Puteti sa imi scrieti si mie daca doriti una, oricand.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *