BW

La inceput a fost Negru.
Un negru obsidian infinit, nepalpabil dar cutremurator.
Atat de cutremurator incat in el s-au cutremurat atomii de tot
Si au dat nastere la Lumina.
Alb.
Si-au stat Albul si Negrul scuturandu-si unul de altul limpezimile si noroaiele,
Negasindu-se decat pe ele si nimic intre.
Intr-o zi s-au sarutat din greseala.
Era poate noapte sau poate zi, dar nimic intre.
Si s-a nascut Gri-ul.
Un ceva, poate altceva. O incertitudine.
O incertitudine care nu stia cine e.
Nu e usor sa stii daca nu esti nici Alb, nici Negru.
Si nici alb nu e usor sa fii pentru ca albul e Orb.
Iar Negrul e surd.
O dragoste atat de legata de maini incat Gri-ul plangea toata ziua.
Si s-au nascut din el norii.
Albul ar fi vrut sa vada Negrul si Negrul ar fi vrut sa auda Albul.
S-au iubit doar in gand.
Si s-au nascut din ei cerul captusit de aer curat si pamantul scufundat.
Pamantul seca de aer si aerul se lovea in pamant in zadar.
Albul si Negrul n-au mai mirosit si nu au mai gustat nimic intre ei.
Li s-au inchis in ele toate simturile.
Si-apoi s-a intamplat ca Gri-ul cu lacrimile sale sa spele Negrul si Negrul sa impanzeasca Albul.
O pocnitura de fulger si s-a facut Galben.
A luat foc o piatra Gri si s-a facut Rosu.
S-au rascolit norii si s-au imbujorat de emotie, udand Rosul si transformandu-l in Oranj.
Oranjul s-a uitat in ochii orbi ai Albului si a cerut o oglinda.
Dar oglinzile vin uneori atat de diferite…
Iar Albul si-a adunat toate stradaniile, surmenandu-se pana s-a preschimbat in Albastru.
Un Albastru cu ochi inghetati care vad.
O oglinda complementara pentru Oranj.
In spatele unui fulger, se ascunde Albastrul cu privirea agera, mangaind piatra unde s-a nascut Rosul.
Si de atata atentie, Rosul se ridica pe varfuri pentru Albastru
Ca sa se atinga intr-un Verde smarald ce nu cunoaste Frica.
Uitandu-se in jur, au vazut Albul si Negrul stand de mana si asteptand.
S-au navalit in ei ca si caii salbatici pe campii intinse.
Albastrul a umplut Negrul de ape,
Verdele a umplut Albul de paduri,
Rosul a luat pe umeri Oranjul si au incalzit Negrul c-un soare,care din ochii orbi ai Albului, bate in Galben.
Din cand in cand Gri spala zilele, doar ca sa li se faca dor unii de altii
Si sa se reintalneasca
In spectacole stranse in manunchi
Dupa ploaie,
Din Negru in Negru, jumatate de cerc ce se naste si apune in pamant,
Atingand albul in toata maiestria lui
Aproape facandu-l sa vada din nou
De atata Simplitate.

 

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *