Blindfold me

Sunt atatea increngaturi de fiinte umane cate sunt stele intre luna si necunoscute neptunuri indepartate. Nu e vorba de rase, nu e vorba de sexe. Nu exista rase si sexe. Exista raspunsuri diferite la acelasi stimul simplu si cert. Exista mii de specii de oameni in functie de ce aleg prima data, si apoi cat timp repeta prima alegere. De ce o repeta si cum. Si cand se opresc. Iar cand se opresc, fac stop joc, sau cauta iar situatii asemanatoare in semn de masochism,  ca sa demonstreze negresit ca nu si-au invatat lectia?

Suntem atat de diferiti incat unele lucruri par asemanatoare intre noi. Ne uitam unii la altii si recunoastem ceva,  nestiind exact ce. Nu ne cunoastem deloc pe noi, deci cum am putea recunoaste asemanarile noastre cu ceilalti? E era marilor orbiri. Stim nimic si ne dam cu parerea despre totul. Pentru ca daca vorbesti, inseamna ca ai ce. Oamenii devin atenti, ii captiveaza nimicul exacerbat si raman acolo. Si atata timp cat nu ramanem singuri, noi cu noi, e totul in ordine; chiar daca langa noi s-au asezat oamenii ca si scaietii: fara fundament si fara dorinta-doar ca aveau cu ce sa se prinda si atunci au facut-o. O mana spala pe alta. Intr-ajutorare, cica. Viata impreuna,  cica. De fapt, sunt doar momente… circumstante… scapari… ascunderi.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *